discutii...discutii si iar discutii

Prima impresie - mit sau realitate

Poate ca nu este tocmai usor sa fii vesel, sociabil, impecabil aranjat si bine dispus in fiecare zi. Destul de improbabil sa le
reusesti pe toate simultan, intotdeauna. Posibil ca persoanele care te cunosc sa aiba o impresie buna despre tine, iar altora, in functie de omul respectiv, dar si de starea ta din acea zi, sa le lasi o impresie mai putin favorabila.

este foarte important sa faci o prima impresie buna. Acest aspect ne urmareste mereu . Dar cat de importanta este aceasta prima
impresie?

Prima impresie ?
hmmm...ce sa spun conteaza
In viata de toate zilele ne gasim adesea in situatia de a face cunostinta cu cineva. Orice prietenie, iubire sau simpla relatie incepe prin 'faceti cunostinta'. Ceea ce este esential pentru actul de a face cunostinta cu cineva este faptul ca cei care fac cunostinta nu s-au vazut niciodata anterior acelui moment. Uneori, a face cunostinta cu cineva este doar vizualizarea reciproca, intrucat persoana poate fi cunoscuta sau se stie ceva despre ea, dar nu a mai fost vazuta niciodata.

Exista multe proverbe care exprima nu numai cat de mult conteaza 'prima impresie', dar si ce consecinte are ea asupra viitorului unei relatii interpersonale. Expresia 'cum a depasit pragul' sugereaza ideea de demarcatie intre un spatiu al necunoasterii - ceea ce psihologii numesc 'gradul zero al cunoasterii' - si cel al cunoasterii propriu-zise. De fapt, dincolo de faptul ca orice relatie intre doua persoane are anumite trasaturi particulare, un anumit continut, se poate spune ca registrul pe care il reprezinta cunoasterea interpersonala este larg.

'Prima impresie' este o realitate psihologica deloc simpla. Ea a fost si este studiata de psihologii care se ocupa de domeniul relatiilor interpersonale, mai ales pentru rolul ei in determinarea viitoarelor interactiuni

Nicole a scris:

Prima impresie - mit sau realitate

Poate ca nu este tocmai usor sa fii vesel, sociabil, impecabil aranjat si bine dispus in fiecare zi. Destul de improbabil sa le
reusesti pe toate simultan, intotdeauna. Posibil ca persoanele care te cunosc sa aiba o impresie buna despre tine, iar altora, in functie de omul respectiv, dar si de starea ta din acea zi, sa le lasi o impresie mai putin favorabila.

este foarte important sa faci o prima impresie buna. Acest aspect ne urmareste mereu . Dar cat de importanta este aceasta prima
impresie?

cred ca situatia difera de la caz la caz...
cand ai un scop anume si doresti neaparat sa faci o impresie buna, faci tot posibilul sa-ti reuseasca...asta e ceva premeditat...
in situatia in care se intampla pe neasteptate, lucrurile pot fi altfel decat am dori...desi aspectul fizic e esential, poate un singur cuvant sa-l determine pe celalalt sa-si schimbe radical atitudinea fata de tine...si sa ramana cu un "gust amar" in ceea ce te priveste....

e relativ oricum...am fi stupizi sa ramanem cu aceeasi impresie despre cineva, ca la inceput, daca relatia continua...rareori se intampla asta...insa, impresiile se schimba....
deci, din pctul meu de vedere, prima impresie conteaza doar atunci cand ai un tel...in rest, ....totul se schimba, totul e in miscare..."e pour si mouve"..ca tot mi-am amintit ca mai zicea cineva asta odata...

eu am o problema, daca fac cunostinta cu cineva si persoana respectiva mi se pare respingatoare,o persoana pe care nu o doresc in preajma mea, apoi niciodata nu-mi va intra la suflet, orice ar face si oricat de placuta s-ar face dupa...

Nicole a scris:

eu am o problema, daca fac cunostinta cu cineva si persoana respectiva mi se pare respingatoare,o persoana pe care nu o doresc in preajma mea, apoi niciodata nu-mi va intra la suflet, orice ar face si oricat de placuta s-ar face dupa...

da, asta e o problema intr-adevar...fiecare avem dreptul la o a doua sansa, si-apoi , cine nu stie ca aparentele inseala?

cassalbinutza a scris:

Nicole a scris:

eu am o problema, daca fac cunostinta cu cineva si persoana respectiva mi se pare respingatoare,o persoana pe care nu o doresc in preajma mea, apoi niciodata nu-mi va intra la suflet, orice ar face si oricat de placuta s-ar face dupa...

da, asta e o problema intr-adevar...fiecare avem dreptul la o a doua sansa, si-apoi , cine nu stie ca aparentele inseala?

asa sunt si nu am ce face, cum pentru prieteni as sari si in foc. sunt persoana extremelor .

cuvinte frumoase spuse de un barbat ...

Sa nu spui nici macar in gluma TE IUBESC, daca nu simti sensul cuvantului in adancul inimii tale, daca nu vibrezi atunci cand il
pronunti, daca nu-ti da fiori ca ghiata , daca nu-ti taie rasuflarea cand visezi cu ochii deschisi si daca nu ametesti cand privesti in ochi
dragostea si daca somnul iti e pecetluit,daca nu simti ca vrei sa te daruiesti acelei persoane si sa faci totul pentru a-i arata cat de mult
o pretuiesti, atunci nu te juca ca ranile pot fi adanci si fara vindecare ... si mai ales nu uita, dragostea se simte nu se spune in cuvinte...in vorbe-n vant...

E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!

ne poti da autorul?

autorul este un tip de pe net, am intrat din intamplare pe blogul lui si mi s-a parut interesant. cuvintele sunt scrise de un barbat ,dar parca spuse din suflet de femeie...o contradictie

DEMISIONEZ


" Mult timp, pe vremea cand varsta imi permitea sa emit judecati de valoare (sic), ii blamam pe adultii care vroiau sa para copii,
respectiv pe doamnele care umblau inca in jeans, isi faceau doua coditze si ascultau house si pe domnii pierde-vara care nu renuntau la iesitul in cluburi si sloganul “we are young till we die”. In acele vremuri imemoriale eu purtam sacouri scortoase si tocuri rezonabile
pentru a parea ceea nu eram: un adult.


Intre timp, orele au curs, doamnele si domnii au devenit prietenii mei de generatie si atunci am realizat ca nu, nu vreau sa umblu in
taior si fusta pana la genunchi si cu atat mai mult sa arborez un aer serios, matur si responsabil. Ca vreau sa pastrez rasul, jocul,
shotiile, experientele inedite, lipsa regulilor si optimismul in tot ceea ce fac, dar mai ales in viata profesionala. Atunci am decis sa
demisionez din meseria de adultJ Daca cineva are un merit special pentru aceasta intoarcere brusca, atunci cu siguranta “el” este: my one and only guy. N-as fi crezut ca el o sa-mi dea energia sa petrec pana in zori si sa ma trezesc apoi dis de dimineata, eu care adormeam prima si ma trezeam ultima. El mi-a dat cheful sa vad in fiecare zi intoarcerea la copilaria vesela, experimentala si induiosatoare.

El m-a obligat sa demisionez din meseria de adult, exact cand in carti scria ca trebuie sa devin un matur responsabil in meseria de
parinte. “El” este copilul meu.


Si el imi spune, chiar daca nu vorbeste inca foarte clar, in fiecare dimineata cand se trezeste: “Înţelepciunea şi iubirea mea e
jocul!”


Stay young, my friends! "

ma recunosc intru totul!!!!
la 14 ani spuneam ca am 17, la 18-spuneam ca am 20, la 20 mai adaugam vreo 4, la 25 ziceam 27....si, asta pana cand, la un moment dat am fost obligata sa spun......30!!!! mi-a fost greu sa accept cifra, mai mult!mintea si sufletul imi ramasesera undeva la 20 si ceva...dar, m-am consolat cu gandul ca, balzac vedea femeia ideala si implinita la 30 de ani...nu va mint! jur! am citit "femeia la 30 ani "atunci, doar ca sa-mi spun mie mai intai, ca de fapt , abia atunci sunt in starea perfecta!(de functionare )....
dupa cei 30 de ani....am inceput sa stau pe loc vreo 2 ani...au trecut inca 5...si inca...si tot nu pot crede ca vorbesc despre mine...
ma simt atat de tanara, incat aproape ca ma doare fizic varsta asta ...

de fapt timpul nu trece...el sta si ne impinge in adancimea vremii...

desi sunt tot eu, acea copila nebunatica de 18 ani....oglinda pare sa nu vrea sa recunoasca...

avem suflete de copiii in trupuri de adulti
se spune ca sufletul se oglindeste in ochii si in chipul purtatorului....astfel ajung la concluzia...ca suflet tanar...inseamna si chip tanar

Eu altfel simt, diferit fata de tine Albi
Nu m-am gindit asa profund ca mai trece un an , mai trece unul...ii acceptam normal fara sa-mi prea pese. Anii de peste 30 au fost minunati pentru mine, poate si pentru ca m-am casatorit mai tirziu...
acum insa imi pasa de anii care trec, ii astept cu putin regret ca au trecut asa de repede, ca nu mai sint chiar asa de tanara. Recunosc nici nu ma simt ca la 20 de ani, in toate privintele , nimic nu mai este cum era atunci.Asta este timpul trebuie sa treaca...

mah...eu m-am casatorit la 18 ani...deci am o scuza

eram un copil...partea proasta e ca nu-mi mai trece!

ceea mai frumoasa perioada a fost copilaria , m-as reintoarce oricand si as fi ceea mai fericit fiinta de pe planeta. nu cred ca cineva nu-si doreste reintoarcerea in copilarie.doar cei care au fost nefericiti si au patimit . copilaria este partea lipsita de griji , inocenta si savoare.

sigur ca ne-am intoarce in copilarie, a fost ceva unic. Am avut o copilarie frumoasa, linistita alaturi de inca o sora si un frate. A fost frumos si imi aduc aminte cu palcere ...