cel mai mare roman

am deschis si eu un topic nou. eu zic sa facem toti propuneri motivate bineinteles, pe care le vom vota peste o luna si vom vedea ce iese. nu e obligatoriu ca fiecare sa faca o singura propunere, dar ar trebui sa ne oprim la 10 propuneri de toate. fiecare are obligatia sa dea o nota de la 1 la 10 fiecarei propuneri, fara a repeta o nota data. merge? si nu facem asta ca sa dovedim ca suntem nationalisti.

Folosim formatul "10 pentru Romania"

cred ca da! nu am urmarit emisiunea. deci ramane?

recul a scris:

cred ca da! nu am urmarit emisiunea. deci ramane?

normal ca ramane
te rog, fa oficiile de gazda

cand vei reusi sa postezi ,sa ne spui cum vrei sa fie topul, amestecat sau pe categorii : pictura,sculptura, medicina,poeti , etc

uite ca merge pe mozilla! pai eu zic sa o facem la gramada, nu am eu cultura necesara sa o facem pe categorii.

doresc sa continui...
dar ce? daca nimeni nu ia startul?

1 Nicolae Constantin Paulescu

Numele poate nu va spunea prea multe,dar alaturat de insulina , asta inseamna omul care a adus speranta de viata miliardelor de diabetici.

si acum o sa postez din Wikipedia cu scuzele de rigoare,dar sunt multe date si imi este greu sa le scriu...

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucureşti; d. 19 iulie 1931, Bucureşti), om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai târziu Insulină.

Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru ştiinţele naturale, pentru fizică şi chimie, precum şi pentru limbile străine, clasice şi moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza "Recherches sur la structure de la rate" ("Cercetări asupra structurii splinei"). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) şi ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În anii 1897-1898 a urmat şi cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe din Paris, obţinând în 1899 titlul de Doctor în Ştiinţe cu lucrările "Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor poziţii ale corpului" şi "Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la cea verticală". În anul 1901, obţine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ştiinţe cu dizertaţia "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" ("Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii").

În anul 1900 se reîntoarce în ţară şi este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină şi Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureşti.


Busturile lui E. Lancereux şi N.C. PaulescuNicolae Paulescu a desfăşurat o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliţia nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morţii subite ş.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om.

Se cunoaşte mai puţin astăzi faptul că Nicolae Paulescu era creaţionist.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicări au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publică descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeşte pancreina, şi în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un articol care a apărut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". Deşi aceste publicaţii au precedat cu 8-10 luni enunţarea de către Fr. Grant Banting şi Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire dată principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină din anul 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni.

Răspunzând campaniei internaţionale de restabilire a adevărului iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în 1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaţia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-şi doar speranţa că "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Imaginea omului de ştiinţă Nicolae Paulescu este umbrită de opiniile sale ideologice de extremă dreaptă, exprimate în numeroase scrieri - de pildă "Spitalul, coranul, talmudul, cahalul şi francmasoneria" - şi în articolele cu titluri provocatoare ca "Complotul iudeo-masonic împotriva naţiunii române" sau "Evreii şi alcoolismul". Din pricina atitudinii politice a lui Paulescu au avut loc în vara anului 2003 proteste împotriva dezvelirii unui bust al lui Paulescu la Spitalul "Hôtel Dieu" din Paris. Profesorul Nicolae Cajal, în acel timp preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei Române şi preşedinte al Comunităţii Evreieşti din România, i-a luat apărarea lui Paulescu, susţinând: "...Personal nu împărtăşesc asemenea concepţii (opiniile ideologice ale lui Paulescu, n.n.), nu am cum, şi într-un fel, pentru mine, e dramatică această situaţie. Însă din acest motiv nu am voie să neg meritele ştiinţifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul său cu totul deosebit la sănătate a oamenilor şi cred că nimeni nu are un asemenea drept".

2.Victor Babes (1854-1926)

scurt istoric



A facut stagii de cercetare in laboratoarele celor mai de seama microbiologi ai vremii si a devenit profesor de bacteriologie si histopatologie la U niversitatea din Budapesta.In 1886 a peluat conducerea Institutului de B acteriologie , creand catedra de Anatomie Patologica si Bacteriologie a Universitatii din Bucuresti. Este autor al primului tratat sistematic de bacteriologie din lume, "Bacteriile si rolul lor in anatomia si histologia patologica a bolilor infectioase".
A avut valoroase contributii la studiul unor boli grave precum rabia, lepra ,difteria si tuberculoza. A descoperit si a descris peste 50 de germeni patogeni. Clasa de paraziti responsabili de unele imbolnaviri (babesioze) ale animalelor vertebrate a fost clasificata in 1900 in genul "Babesia".
Babes a introdus vaccinul antirabic in Romania.


Fondatorul scolii romanesti de Microbiologie, Victor Babes, s-a nascut la 28 iulie 1854, la Viena, din tata cu origini in Banat si mama austriaca.

Renunta la o cariera muzicala, de care se simtea atras, studiind medicina la Budapesta si Viena. Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris si Berlin.

Un an de zile (1885-1886) a lucrat la Berlin in laboratoarele lui Rudolf Virchow si Robert Koch.

A fost distins de trei ori cu premii academice, de catre Academia de Stiinte din Paris, cu premiul Montyon, in 1886 si 1924, si cu premiul Breant in 1913. Cu primul dintre premii a fost distins pentru lucrarea “Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”, primul tratat din lume, complet si sistematic, de bacteriologie, publicat in 1885 impreuna cu André-Victor Cornil.

In 1887 Victor Babes este chemat in tara ca profesor la catedra de Anatomie Patologica si Bacteriologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti. In acelasi an, pe 28 aprilie, fondeaza Institutul de Patologie si Bacteriologie din Bucuresti, cel mai vechi institut stiintific medical din Romania, care astazi ii poarta numele.

Tot Victor Babes punele bazele publicatiilor “Analele Institutului de Patologie si Bacteriologie” (1889), “Romania medicala” (1893) si “Archives des sciences médicales” (1895).

Fiind considerat unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, Victor Babes a adus contributii deosebit de importante, de renume mondial, la studiul turbarii, leprei, difteriei, tuberculozei.

De asemenea el este primul care a demonstrat prezenta bacililor tuberculozei in urina persoanelor bolnave si a descoperit peste 50 de microorganisme patogene noi (pseudobacilul rapciungii, germenii din grupul paratific). De o deosebita importanta este descoperirea unei clase de paraziti- sporozoari intracelulari nepigmentati- care cauzeaza febra de Texas la pisici si alte imbolnaviri la animalele vertebrate. La Congresul International de Zoologie din Londra (1900) acesti paraziti sunt clasificati in genul Babesia (bolile provocate sunt denumite babesioze- piroplasmoze- babesia bovis si babesia ovis) in memoria descoperitorului lor.

Victor Babes a pus in evidenta si corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate- corpusculii Babes-Negri. Alte eponime asociate numelui sau sunt reprezentate de Corpusculii Babes-Ernst: incluzii metacromatice in protoplasma unor bacterii gram pozitive (de exemplu bacilul difteric).

Responsabil de introducerea vaccinarii antirabice in tara noastra, marele savant a descoperit si valoarea serului imun, capabil sa inactiveze microbii, a enuntat principiul imunizarii pasive si a inventat o metoda originala de imunizare antirabica (tratament asociat: vacin si ser antirabic), cunoscuta in lume ca “Metoda romana de tratament antirabic” (1888).

Victor Babes a fost promotorul conceptiei morfopatologice despre procesul infectios, orientare medicala bazata pe sinteza dintre bacteriologie si anatomia patologica, Savantului roman i s-a atribuit si meritul de a fi inventat primul model rationalizat de termostat, al unor metode de colorare a bacteriilor si a ciupercilor din preparate histologice si din culturi.

El a studiat, al doilea dupa Louis Pasteur, “concurenta vitala” dintre speciile bacteriene si a introdus, pentru prima oara in lume, tehnica antibiogramei, preluata imediat de elvetianul Karl Garse care a folosit-o in cercetari similare de antagonism bacterian, si in 1887, de catre biologul german Iulius Richard Petri, cu care savantul roman a realizat placa de diagnostic Babes-Petri, folosita si astazi in toate laboratoarele de microbiologie.

Victor Babes a enuntat si principiul teoretic al antibiozei, care explica antagonismul dintre microorganisme, pe baza secretarii de catre acestea a unor substante cu actiune reciproc inhibitorie. Constatand ca aceste substante pot opri chiar dezvoltarea speciei care le-a indus, el a fost primul care a emis ideea ce sta la baza principiului autoantibiozei.

In 1892 savantul roman a publicat impreuna cu Gheorghe Marinescu un Atlas de Histologie patologica a Sistemului Nervos. Din 1893 Babes a fost ales membru titular al Academiei Romane, el fiind deja membru al Academiei de Medicina din Paris si al Comitetului International pentru combaterea leprei.

S-a preocupat indeaproape de problemele medicinei profilactice ( alimentarea cu apa a oraselor si satelor, organizarea stiintifica a luptei antiepidemice, etc.). Ca director al Institutului care ii poarta numele, Babes a abordat unele din problemele medico-sociale ale acelor vremuri, cum ar fi problema pelagrei, si a formulat solutii realiste privind organizarea medicala a tarii, preconizand oraganizarea unui Minister al Sanatatii.

In 1900 a infiintat la Bucuresti Societatea Anatomica care a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice din tara noastra. In 1913 a contribuit la combaterea epidemiei de holera din Bulgaria, preparand un vaccin antiholeric. In 1919 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj, nou infiintata.

Strans legat de popor, Victor Babes a luptat pentru aplicarea cuceririlor stiintei in scopul imbunatatirii vietii oamenilor. A studiat cauzele bolilor cu extindere in masa (pelagra, tuberculoza), atragand atentia asupra radacinilor sociale ale acestora. In intreaga activitate stiintifica si sociala, un rol important l-a avut conceptia sa filozofica materialista, expusa in special in lucrarile: “Consideratiuni asupra raportului stiintelor naturale catre filozofie” (1879) si “Credinta si stiinta” (1924).

Vorbind despre importanta epocii asupra careia si-a pus incontestabil amprenta, Victor Babes spunea intr-o comunicare facuta la Academia Romana (14 februarie 1903) :

“Descoperirle epocale asupra microbilor au modificat in mod radical anatomia patologica, care se ocupa pana atunci aproape exclusiv cu descrierea si morfologia leziunilor pricinuite de boala […] Anatomia Patologica a contribuit mai mult ca oricare alta doctrina la crearea erei bacteriologice” .

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Victor Babes. Descoperirile sale au oferit insa noi perspective si au deschis noi porti urmasilor sai.

3. PETRE TUTEA (1902-1991)

De ce Petre Ţuţea? Nu a fost om de ştiinţă, deşi era doctor în drept, nu a fost inventator, istoric, scriitor, medic, profesor, inginer, diplomat….
L-am ales pe Petre Ţuţea pentru că a fost ROMÂN în adevăratul sens al cuvântului! A trăit, a suferit şi a murit ca un român!

Descoperit de majoritatea dintre noi abia după ce comunismul, cel care l-a ţinut departe de sufletele noastre, a început să devină amintire, Petre Ţuţea a mai avut răgazul să ne arate ce am pierdut: un mare gânditor şi un filozof extrem de lucid. A trăit şi a murit cu bucuria de a se fi născut român, aşa cum el însuşi spunea: ,, Dacă există o ştiinţă a naţiunii, eu sunt de meserie român”.
A executat 13 ani de închisoare în temniţele comuniste, condamnat fiind la 18 de ani de muncă silnică pentru apartenenţa sa la Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, unde a şi îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale. A fost eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor indurate. Şi totuşi, "– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit". În curtea închisorii de la Aiud, a declarat în faţa a 600 de deţinuţi: ,,Fraţilor, dacă murim toţi aici, în haine vărgate nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el”.
Amintindu-şi despre acea perioadă, spunea : Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.
Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra. S-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, la vârsta de 89 de ani într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Ultimele lui cuvinte au fost răspunsul la o întrebare pusă de unul dintre reporteri .Întrebat: "Ce înseamnă un om de dreapta?", Petre Tutea a răspuns simplu:
"– ROMÂN ABSOLUT, ASTA ÎNSEAMNĂ!"
Aşa a plecat in lumea umbrelor, ştiind că, în ciuda suferinţelor îndurate, nu putea avea un alt destin mai fericit şi mai împlinit. Cândva, şi sunt sigur de asta, ne vom mândri cu faptul că am fost oarecum contemporani cu Petre Ţuţea. Eu îl includ de pe acum în tezaurul nostru naţional.
[b][b]

4.Teodora Duta - Mica Picasso

Pentru ca este un real talent, este recunoscuta de strainatate si apreciata. ii prevad un viitor stralucit in pictura .Mai nou tânără artistă din Curtea de Argeş a hotărât să picteze în fiecare zi câte un tablou timp de un an si a reusit .

Foarte frumoase...superbe

Bibi a scris:

Foarte frumoase...superbe

este foarte talentata fetita aceasta, un real talent, iar unii spun ca este un geniu

a disparut postarea lui recul...oare de ce?

cassalbinutza a scris:

a disparut postarea lui recul...oare de ce?

nu a disparut nici un post,este cel cu Petre Tutea. sau nu la acel post faceai referire?

da, la ala m-am referit...
unde e? nu l-am vazut?

mi se pare ca Teodora Duta este o fata foarte talentata si merita titlu asta

Teodora Duta ? pictorita?