fata nevazuta a lumii

OSHO - MAGIA IUBIRII



Am auzit ca era odata un copac antic si maret care avea ramurile indreptate spre cer. Cand era inflorit in jurul sau dansau fluturi de toate formele si marimile.Cand incepea sa faca roade si sa aiba fructe,pasari din toate tinuturile veneau si cantau in el. Ramurile sale ,precum bratele deschise ,ii binecuvantau pe toti cei care veneau si stateau la umbralor . Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub copac si maretul arbore a inceput sa aiba afectiune pentru acel baietel.
Iubirea dintre mare si mic este posibila daca cel mare nu este constient ca este mare. Copacul nu stia ca este mare; doar omul are acest gen de cunoastere .Cel care este mare este preocupat in primul rand numai de ego,dar in iubire,pentru iubire nimeni nu este mare sau mic. Iubirea imbratiseaza pe oricine vine aproape.
Copacul incepuse sa il iubeasca pe baietelul care venea si se juca sub coroana sa .Ramurile sale erau foarte inalte,dar acestea se aplecau astfel ca baietelul sa poata sa ii culeaga florile si fructele. Iubirea este intotdeauna pregatita sa se inchine ,sa se incline; ego-ul nu este niciodata pregatit sa se aplece. Daca el ar fi actionat prin ego,atunci ramurile sale s-ar fi intins mai in sus; s-ar fi departat atat de mult incat sa nu poti ajunge deloc la ele.
Baietelul jucaus venea si copaculisi apleca ramurile spre el. Copacul era foarte incantat cand copilul ii culegea florile; intreaga sa fiinta era plina de bucurie si iubire .Iubirea este intotdeauna fericita atunci cnd poate darui ceva; ego-ul este intotdeauna fericit atunci cand poate lua ceva.
Baiatul a crescut . Uneori el dormea in poala copacului, uneori ii manca fructele si uneori purta o coroana ,facuta din florile lui si se comporta ca un rege al junglei. Oricine devine ca un rege atunci cand apar florile iubirii ,insa devine sarac si mizerabil atunci cand sunt prezenti spinii ego-ului. Vazand copilul cum danseaza si se joaca purtand o coroana di florile sale, copacul se simtea plin de fericire. El incuviinta iubirea; canta in briza calma si lina . Baiatul crestea. El incepuse sa se urce in copac si sa se legene pe ramurile sale. Copacul se simtea foarte fericit atunci cand copilul se odihnea pe ramurile sale. Iubirea este fericita atunci cand poate oferi alinare,protectie fiintei dragi: ego-ul este fericit doar cand asigura tulburare ,disconfort .
Odata cutrcerea timpului asupra baiatului au aparut poverile altor indatoriri. Ambitia s-a dezvoltat ;avea de trecut examene;avea prieteni cu care sa vorbeasca si cu care sa se plimbe si de aceea nu mai venea des acolo. Dar copacul il astepta cu nerabdare sa vina .El il chema cu tot sufletul sau,’Vino.Vino.Te astept.” Iubirea asteapta zi si noapte . Si copacul astepta. Copacul se simtea trist atunci cand baiatul nu venea Iubirea este trista atunci cand nu poate impartasi ; iubirea este trista atunci cand nu poate darui. Iubirea este recunoscatoare atunci cand poate impartasi . Cand se poate darui ,total, iubirea este cea mai fericita.

Odata cu cresterea sa , baiatul venea din ce in ce mai rar. Omul care devine mare , ale carui ambitii cresc , gaseste din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul era acum prins in problemele lumesti.
Intr-o zi , in timp ce trecea pe acolo, copacul i-a spus: “Te astept sa vii,dar tu nu vii. Te astept in fiecare zi.”
Baiatul a raspuns : “Ce ai tu? De ce sa vin la tine? Ai vreun ban?Eu caut bani .” Ego-ul actioneaza intotdeauna motivat .Ego-ul va veni doar daca are vreun scop de atins .Dar iubirea este neinteresata .Iubirea este propria ei recompensa .
Copacul uimit a raspuns : “Vei veni doar daca iti dau ceva ?” Abtinerea ,retinerea nu este iubire .Ego-ul este acaparator ,strangator,dar iubirea da neconditionat. “Noi nu avem aceasta boala si suntem bucurosi” ,a spus copacul .” Noi inflorim ,rodim,si oferim umbra racoroasa si calma . Noi dansam in briza si cantam . Pasari inocente sar pe ramurile noastre si canta chiar daca nu avem bani .In ziua in care vom avea de a face cu banii , va trebui sa mergem la temple asa cum faceti voi oamenii slabi , va trebui sa invatam sa obtinem pacea ,sa invatam cum sa iubim. Nu , noi nu avem nevoie de bani.”
Baiatul a spus : Atunci de ce sa vin la tine ?Ma voi duce acolo unde sunt bani . Eu am nevoie d bani.” Ego-ul cere bani pentru ca vrea sa fie puternic.
Copacul s-a gandit putin si apoi a spus : Nu pleca nicaieri ,dragul meu. Culege-mi fructele si vinde-le .Vei obtine babi in felul acesta .”
Baiatul s-a luminat imediat . S-a catarat in copac si a cules toate fructele:chiar si pe cele necoapte. Copacul s-a simtit fericit ,chiar daca I-au fost rupte cateva crengute si cateva ramuri : chiar daca I-au cazut pe pamant cateva frunze. Iubirea se simte fericita chiar daca este rupta, dar ego-ul nu este fericit nici chiar dupa ce ia totul .Ego-ul doreste intotdeauna mai mult. Copacul nici nu a observat faptul ca baiatul nici macar nu s-a uitat la el si nici nu I-a multumit. El si-a primit recunostinta si multumirile atunci cand baiatul a acceptat sa sa ii culeaga si sa ii vinda fructele.
Baiatul nu s-a mai intors mult timp. Acum avea bani si era ocupat sa faca alti bani din acestia .A uitat complet de copac.Au trecut anii. Copacul era trist .El dorea intoarcerea baiatului – la fel ca o mama ai carui sani sunt plini cu lapte dar care si-a pierdut fiul .Intreaga ei fiinta tanjaste dupa copil ; ea il cauta innebunita pe fiul ei ca acesta sa vina si sa o usureze de povara din piept .La fel era si tanguiala interioara a copacului . Intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani ,cum era adult ,baiatul a venit la copac.
Copacul a spus :”Vino ,baiatul meu. Vino si imbratiseaza-ma .”
Omul a raspuns :” Termina cu sentimentalismele astea .Ce a fost a fost o copilarie .Acum nu mai sunt un copil” Ego-ul vede iubirea ca pe o nebunie , ca pe o fantezie copilateasca.
Dar copacul l-a invitat : Vino , leagana-te pe ramurile mele. Vino si danseaza .Vino si joaca-te cu mine.”
Omul a raspuns :”Termina cu prostiile astea ! Am nevoie sa construiesc o casa . Poti sa imi dai tu o casa ?”
Copacul a exclamat :”Ocasa ! Eu nu stau in casa .” Doar oamenii traiesc in case. Nimeni altcineva nu traieste in case decat omul. Si observi starea sa dupa ce este prins intre patru ziduri? Cu cat sunt mai mari cladirile sale ,cu atat mai mic devine omul. Noi nu stam in case , dar poti sa tai si sa imi iei ramurile- si apoi vei putea sa construiesti o casa .”
Fara sa mai piarda timpul , omul a adus un topor si a taiat toate ramurile copacului. Acum copacul nu mai era decat un trunchi. Dar iubirea nu este interesata de astfel de lucruri- chiar daca mambrele sale sunt taiate pentru iubitul ei. Iubirea se daruie ; iubirea este intotdeauna pregatita sa dea, sa daruieasca.

Omul nici macar nu s-a obosit sa ii multumeasca copacului.El si-a construit casa .Iar zilele s-au transformat in ani..
Trunchiul a asteptat si a asteptat. Dorea sa il cheme la el ,dar nu mai avea nici frunze si nici ramuri ca sa ii dea putere. Vantul sufla, dar nu mai reusea nici macar vantului sa ii transmita vreun mesaj. Si totusi in sufletul sau rasuna o singura rugaciune : “ Vino. Vino dragul meu .;Vino.” Dar nu s-a intamplat nimic.
Timpul atrecut si acum omul a devenit batran. Odata a trecut pe acolo si a venit sa stea langa copac.
Copacul l-a intrebat : Ce altceva mai pot sa fac pentru tine ?Ai venit dupa foarte,foarte mult timp.”
Batranul a raspuns : “Ce altceva poti sa faci pentru mine ?Vreau sa ma duc in alte tinuturi ca sa castig niste bani .Am nevoie de o barca.”
Bucuros ,copacul a raspuns: “ Dar asta nu este nici o problema , fiul meu. Taie trunchiul meu si fa o barca din el. As fi foarte fericit daca as putea sa te ajut sa pleci in alte tinuturi si sa castigi bani. Dar, te rog tine minte , eu voi astepta intotdeauna sa te intorci.”
Omul a adus un fierastrau si a taiat trunchiul,a construit o barca si a plecat.
Acum copacul este doar un mic ciot,un butuc. Si asteapta reantoarcerea iubituliui sau .Asteapta si asteapta si asteapta .Omul nu se va mai intoarce niciodata ; ego-ul pleaca intotdeauna numai acolo unde poate castiga ceva si acum copacul nu mai are nimic,absolut nimic de oferit. Ego-ul nu merge niciodata acolo unde nu are nimic de obtinut. Ego-ul este un cersetor etern, se afla intr-o continua stare de cerseala, iar iubirea este intr-o continua stare de caritate. Iubirea este un rege ,un imparat! Exista vreun rege mai mare decat iubirea?
Intr-o noapte ma odihneam langa acel butuc .El mi-a soptit :” Acel prieten al meu inca nu s-a intors . Sunt foarte ingrijorat5 ca poate s-a inecat sau s-o fi ratacit . Poate ca s-a ratacit intr-una din tarile straine unde a plecat .Poate ca nu mai este viu .Cat de mult imi doresc vesti de la el! Acum ca sunt la sfarsitul vietii mele ma multumesc cel putin cu niste vesti de la el. Apoi pot muri fericit .Dar el nu ar veni nici daca as putea sa il chem. Eu nu mai am nimic sa ii ofer sim el nu intelege decat limbajul acapararii.”
Ego-ul nu intelege decat acest limbaj: limbajul iubirii este daruirea.
Nu pot spune nimic mai mult decat acest lucru . Mai mut , nu este nimic mai mult de spus decat asta: daca viata ar putea deveni ca acel copac , sa isi raspandeasca ramurile atat de departe incat sa se poata racori toti la umbra lor, atunci omul ar intelege ce este iubirea. Nu exista nici un fel de scripturi , nici un fel de harti ,nici un fel de dictionare ale iubirii. Nu exista niste principii fixe pentru iubire . Iubirea este atat de dificil de descris. Iubirea doar este.

"Prietenia este cea mai pura iubire . Este cea mai inalta forma a iubirii in care nu se pretinde nimic, in care nu se pune nici o conditie , in care fiinta traieste pura bucurie de a darui . Ea primeste la randul ei , insa acest lucru este de o importanta secundara ,se intampla de la sine

...Asta a vrut Iisus sa spuna atunci cand a afirmat ca "Dumnezeu este iubire". Eu va spun invers:" Iubirea este Dumnezeu.Puteti uita de Dumnezeu, dar nu uitati de iubire,caci nu puteti ajunge cu adevarat la Dumnezeu decat prin purificarea inimii voastre. Chiar daca uitati complet de Dumnezeu,nu ati pierdut nimic dar nu uitati de iubire,caci iubirea este puntea. Ea este procesul transformarii alchimice a constiintei voastre.

Inima cãlugãriţei Maria Villani frigea şi la nouã ore dupã moartea sa



În practica yoga, se ştie ca stari foarte intense de caldura sunt resimţite mai ales atunci când se trezeşte şi ascensioneaza energia secreta fundamentala Kundalini Shakti.

Calugariţa Maria Villani a murit în timpul unei stari de extaz divin, arzând literalmente în întregul sau corp slabit, la vârsta de 86 de ani. La aproape noua ore dupa moartea sa, un chirurg a început sa-i faca autopsia. Dupa o prima incizie care a determinat ieşirea din corpul ei a unui valatuc de vapori, chirurgul a fost nevoit sa-şi retraga mâinile, estimând ca acel corp pe care îl avea în faţa sa era mult prea fierbinte pentru a putea continua. A revenit dupa câteva ore, dar a constatat ca inima sfintei era prea fierbinte pentru a o putea scoate cu mâinile înmanuşate! La incredibila operaţie a extragerii inimii arzatoare au mai asistat doi chirurgi care au consemnat aceasta în procesul-verbal al autopsiei, care s-a pastrat pâna astazi. Un detaliu foarte semnificativ îi va frapa, mult mai târziu, pe biologii moderni, în paginile acestui document. Acolo se spune ca: pielea ei avea o culoare neagra întunecata, amanunt straniu şi lipsit de semnificaţie în 1670, care nu a fost pus în legatura cu alte detalii ale marturiilor. Totuşi, culoarea pielii sfintei se pare ca era foarte speciala, daca a reţinut atenţia unor persoane care mai vazusera cadavre. În lucrarea profesorului Okkles, amintita anterior, se specifica: "unul dintre simptomele caracteristice hipertiroidiei este pigmentarea anormala a pielii".

Călugăriţa Maria Villani ajunsese să bea 20 litri de apă zilnic



Alt caz la fel de frapant este acela al călugăriţei dominicane Maria Villani din Napoli. Povestea fascinantă a vieţii ei pare scrisă de un biolog al secolului al XX-lea, hotărât să demonstreze că glanda tiroidă poate realiza uneori cele mai neverosimile accelerări ale metabolismului. Şi în cazul ei, în momentul stărilor deosebite de extaz mistic pe care le trăia, ochii îi erau în flăcări şi manifesta o căldură extraordinar de intensă în zona gâtului. Biografii care au scris despre viaţa ei precizează că ajunsese să bea până la 20 litri de apă pe zi!

Cu siguranţă că este anormal să atingi, fără să mori, o asemenea temperatură a corpului, încât ceilalţi să nu te poată atinge de teamă să nu se ardă. Şi totuşi să ne întrebăm de ce acest fapt nu lasă urmări? Sau la ce serveşte oare organismului acest efort prodigios?Nu este îndeajuns să spunem că, de fapt, el nu serveşte la nimic şi că este o manifestare evidentă a simptomelor unei boli, pentru că analizând cu atenţie "patologia" acestei manifestări a iubirii divine, constatăm că ea este cu totul extraordinară.

Am vorbit anterior despre hipertiroidie şi boala lui Basedow ca prezentând simptome uneori asemănătoare cu cele care apar la unii mistici. Dar extazul divin şi toate fenomenele pe care le implică acesta depăşesc în violenţă forma paroxistică a acestei maladii. Boala lui Basedow este mortală, şi decesul survine la scurt timp după declanşarea ei. Dar iată că sfinţii care au trăit simptomele extreme ale acesteia, dimpotrivă, departe de a muri, sunt caracterizaţi de o sănătate de fier, murind de obicei la o vârstă înaintată, şi încă după ce au desfăşurat o activitate debordantă.

În plus, să nu uităm că, de fapt, dereglarea hormonală a glandei tiroide nu este ceva pasager, nu poţi avea câteva ore un exces de tiroxină şi apoi nimic. În acest caz, ori eşti bolnav de tiroidă, ori nu eşti.
În toate aceste cazuri este evidentă o formidabilă dezlănţuire de energie!

Gândirea mistică – o gândire a viitorului?



De multe ori gândirea realizează fenomene tainice care nu lasă nici un fel de urmă în digestie, de exemplu. Chiar dacă am admite (lucru totuşi depăşit la ora actuală) că gândirea ar fi secretată de creier, la fel cum ficatul secretă bila, totuşi niciodată nimeni nu a putut aduna un gând într-o eprubetă. De ce? Pentru că, în realitate, gândurile aparţin unui alt plan al acestei manifestări.

Dacă totuşi admitem (ceea ce trebuie să fie clar dovedit) că gândirea mistică este net superioară celei obişnuite, la fel cum aceasta (gândirea obişnuită a fiinţei umane) este superioară celei animale, ne putem aştepta ca mentalul sfinţilor să genereze o gamă complexă de fenomene, botezate de obicei "miracole", care pot să fie tot atât de surprinzătoare pentru noi, aşa cum pot fi surprinzătoare pentru o maimuţă unele dintre manifestările noastre umane!

Acest mod de exprimare şi comparare s-ar putea să ne afecteze orgoliul de "fiinţe superioare". Putem fi însă siguri că evoluţia rasei umane se va face tot în domeniul gândirii. Ea se va traduce în primul rând printr-o organizare fizică nouă şi printr-o cunoaştere profundă de tip nou asupra proprietăţilor materiei.

Astfel s-au petrecut lucrurile încă de la naşterea vieţii pe această planetă.
Şi de aici încolo noi nu putem să nu fim frapaţi de faptul că gândirea mistică dă naştere la fenomene biologice şi fizice care sunt adeseori inexplicabile. Oare poate fi ea considerată gândirea omului în viitor?

Chiar dacă va fi aşa sau altfel, trebuie însă să ne dăm seama că în mintea omului germinează deja acest mental nou, pe care gândirea noastră comună nu îl poate atinge, pentru că el reprezintă, de fapt, propria ei transcendenţă. Pentru cel înţelept absurdul nu este decât acea parte a misticismului care scapă raţiunii. Şi deocamdată raţiunea refuză să treacă dincolo de ea însăşi, într-o nouă formă superioară, căreia îi dă naştere chiar ea.

mai , mai...

mi-a placut aseara , in emisiunea lui oreste, ceva ce spunea un invitat de-a lui....
si anume, ca nu e nimic concret in faptul ca gandurile vin de la creier....cine poate spune asta? tot ce nu mai tine de materie, ...ganduri, sentimente , ar apartine altei lumi, paralele cu lumea materiala...pt ca , zicea acea persoana, cine a masurat un gand? sau, cine l-a cantarit? si , punea tot felul de ipoteze, care pe mine m-a facut sa am foarte multe nedumeriri...

Foarte adevarat ...si eu de cite ori m-am uitat la acea emisiune mi-am dat seama ca multe nici nu le-am bagat in seama , nici nu le-am gindit

povestea ca la o manastire din tara o femeie simpla, o femeie de tara a intrat in lacasul sfant sa se roage. calugarul care facea ordine in salasul Domnului si-a vazut de treaba nebagand-o in seama [(oricum calugarii au o aversiune fata de atingerea unei femei(e jumatate de cruce)] dar i-a atras la un momentat arentia ca in timpul rugii ei profunde femeia se ridicase levitand .

"Intunericul noptii este momentul privilegiat care ii confera orasului dreptul de a fantaza si puterea de a incalca limite si principii, care devin tot mai nebuloase, la adapostul caruia corpuri si ganduri converg intr-un flux unic."

appropo de mistic
de la vreme am probleme cu visele...offfffff
azi noapte de exemplu eram intr-o aglomeratie de oameni si partial ii cunosteam . oricum cei pe care ziceam eu in vis ca-i cunosc de fapt sunt total necunoscuti in viata de zi cu zi. dar senzatia nasoala este ca la un moment dat m-am transformat...nu ca infatisare ci au inceput sa-mi creasca canini. si acum cand va povestesc am senzatia pe care am avut-o in vis ,era asa de reala cresterea caninilor ca si acum simt durerea aia si senzatia de frecare dinte -gingie. of ma trezesc atat de zapacita si traiesc cu atata intesitate aceste vise ca ma sperie cateodata.

am eu id-ul unui psihiatru
daca simti ca ai nevoie...apeleaza cu neincredere

esti agitata iubita
si agitatia de peste zi se reflecta in vis!
incearca sa te linistesti si o sa vezi ca vei visa fluturasi si albinutze

Melodia a scris:

am eu id-ul unui psihiatru
daca simti ca ai nevoie...apeleaza cu neincredere

iti multumesc si sper ca nu este cel la care m-am gandit eu

gandim la fel iubita! ai uitat?

helloooooooooooooo
cum adik sa visezi...albinute????

GELOZIA NU ARE NIMIC COMUN CU DRAGOSTEA
OSHO RAJNEESH

===========================================
GELOZIA VA TINE DEPARTE DE VOI INSIVA
-----------------------------------------

"Gelozia voastra distruge totul. Posesivitatea voastra
distruge totul. Inainte de fericire trebuie sa intelegeti ca
tot ceea ce cîstigati cu gelozie, aruncati în foc; cu cît
deveniti mai gelos, mai suparat, mai plin de ura, cu atît mai
mult alungati cealalta persoana mai departe de voi. Este o
simpla lege aritmetica ca nu mergeti pe drumul care va va
ajuta; distrugeti acelasi lucru pe care doriti sa-l pastrati.
Este simplu, evident - este nemteste !"
Gelozia este ca o ultima explozie, un tipar negru al viselor
distruse, a ranilor, a neajutorarii si a dezgustului de sine.
Este ca un crucisator fara iesire dintr-o zona de razboi,
fiind doar dumneavoastra la bord. Gelozia este ca un miros
neplacut ascuns în adîncurile fiintei voastre care erupe pe
pielea voastra si pe care nici un sapun sau zîmbet nu-l poate
ascunde. Gelozia este greu de definit. Ce este si la ce este
buna ? Cînd vorbesti oamenilor despre acest subiect descoperi
ca ei trebuie sa caute cîteva minute prin filele memoriei lor
pentru a descoperi pe cea care indica gelozia. Bineînteles ca
în partea superioara a paginii sta gelozia în dragoste din
cauza lui sau a ei .
Bineînteles ? Dar dragostea nu are nimic în comun cu
gelozia .
Atunci cînd iubitul sau iubita voastra merge cu altcineva
trebuie sa va întrebati. Problema nu este ca iubitul sau
iubita voastra iubeste pe altcineva; problema este daca iubiti
acea persoana ? De multe ori nu sînteti în stare sa faceti
fata acestei întrebari. Dar aceasta este cu adevarat întreba-
rea pe care trebuie sa v-o puneti. Daca gelozia dispare si
dragostea totusi ramane, atunci înseamna ca aveti ceva solid
în viata voastrŕ .
"Gelozia este otrava care omoara toata dragostea si bucuria
ei. Dar gelozia vine din cauza unei neîntelegeri primare.
Continuam sa ne gîndim la dragostea noastra ca la o cantitate,
deci ne este frica. Ne iubea de 2 kg, iar acum doar de 1 kg.
Si mîine, daca va gasi pe altcineva - doar de 1/2 kg. Iar în
acest mod dragostea va continua sa dispara; curînd veti sta
fata în fata cu cantarul dumneavoastra fara nici un kilogram
pe el. Unui barbat trebuie sa-i fie permis sa vina în contact
cu cat mai multe femei posibil. Unei femei trebuie sa-i fie
permis sa vina în contact cu cat mai multi barbati posibil.
Ambii trebuie sa se îmbogateasca si fiind bogati în experien-
ta, intimitate, prietenie, ei vor sti sa aprecieze greutatea
dragostei care altfel ar lipsi. Dar interesele meschine nu vor
ca tu sa fii inteligent, bogat în experienta, sa atingi
apogeul potentialului tau, pentru ca este periculos pentru
ele. Poti ramîne sclav doar daca esti sarac în experienta,
doar daca esti sarac în întelegere ."
"Rolul unui maestru este foarte straniu. El trebuie sŕ te
ajute sŕ ajungi la întelegerea structurii interne a constiin-
tei tale, care este plinŕ de gelozie. Toate traditiile si
întregul trecut au fŕcut doar opusul. Asa numitii sfinti, în
toate traditiile, trŕiesc într-un asemenea mod încît nu vŕ
veti simti gelosi pe ei niciodatŕ. Retineti acest aspect. Va
simti simpatie, respect pentru ei; dar respectul nu este
realitatea voastrŕ, simpatia nu este natura voastrŕ. Sfîntul


- 2 -
se tortureazŕ pe el însusi, iar aceasta nu este natura sa, de
asemenea. El începe sŕ nu mai fie natural pentru a cîstiga
respect, pentru a-si îndeplini egoul sŕu. El nu este interesat
în cresterea spiritualŕ; el este interesat în respectabilita-
te, în a fi privit ca un zeu. Si este gata sŕ facŕ orice
pentru asta. El trŕieste într-o iluzie si creazŕ o mare iluzie
în oamenii ce vin la el. El îi ajutŕ sŕ simtŕ cŕ sînt
religiosi, cŕ sînt spirituali, pentru cŕ ei respectŕ un sfînt.
Ei nu sînt gata sŕ facŕ o asemenea disciplinŕ asceticŕ
pentru ei; dar ei sperŕ cŕ într-o zi... acesta este idealul
lor. Ei uitŕ însŕ complet cŕ sînt fiinte umane geloase. Iar
sfîntul îi ajutŕ sŕ-si uite gelozia; el îi ajutŕ sŕ si-o
reprime. Munca unui maestru este total diferitŕ. El trebuie sŕ
provoace gelozia, pentru cŕ acesta este singurul mod al
adeptilor sŕi de a o îndepŕrta.In primul rînd trebuie sŕ stiti
cŕ o aveti, apoi va trebui sŕ o aruncati, pentru cŕ este doar
mizerie si suferintŕ. Dar o puteti reprima atît de adînc încît
momentul cînd trebuie sŕ o aruncati nu vine. Societatea,
a exploatat îndividul în atîtea moduri, încît este aproape
imposibil de crezut. A creat mijloace atît de înteligente si
ascunse, încît este aproape imposibil de crezut. A creat
mijloace atît de inteligente si ascunse, încît este aproape
imposibil chiar a-ti imagina cŕ acestea sînt mijloace de
exploatare. Acestea sînt mijloace de exploatare a indivizilor,
de distrugere a integritŕtii sale, de a îndepŕrta de el tot
ceea ce el a produs - fŕrŕ chiar a crea nici o suspiciune în
el, nici o îndoialŕ în legŕturŕ cu ceea ce face din el .
Gelozia este unul din cele mai puternice mijloace. Incŕ din
copilŕrie fiecare societate, fiecare culturŕ, fiecare religie,
ne învatŕ despre comparatie. Iar copilul este împins sŕ învete
aceasta. El este doar o tabula rasa, o hîrtie albŕ fŕrŕ nici
un semn; deci ceea ce pŕrintii, profesorii, preotii scriu în
ea, el va începe sŕ creadŕ cŕ acesta este destinul sŕu, fata
sa. Omul intrŕ în existentŕ cu toate usile deschise, toate
directiile permise, toate dimensiunile sînt pentru el de ales.
Dar înainte de a putea alege, înainte de a putea fi, înainte
chiar de a-si fi simtit fiinta, el este oprit. Si este oprit
de acei care cred cŕ-l iubesc; zdrobit, limitat, conditionat
cu toate cele mai bune intentii din lume...
Gelozia este unul dintre cele mai puternice mijloace .
Uitati-vŕ la ea de aproape; ce poate sŕ însemne ? Gelozia
înseamnŕ a trŕi prin comparatie. Cineva este mai înalt decît
voi. Sînteti întotdeauna undeva pe o treaptŕ de mijloc a unei
scŕri. Poate cŕ scara este un cerc pentru cŕ nimeni nu gŕseste
capŕtul. Oricine este întepenit undeva la mijloc, oricine este
la mijloc. Scara pare a fi o roatŕ. Cineva este deasupra
voastrŕ - aceasta rŕneste. Aceasta vŕ mentine într-o stare de
luptŕ, miscare prin toate mijloacele posibile, pentru cŕ dacŕ
reusiti în bine sau în rŕu. Succesul vŕ dŕ toate drepturile,
insuccesul dovedeste cŕ ati gresit. Tot ceea ce are importantŕ
este succesul, deci orice mijloc este permis. Deci nu trebuie
sŕ vŕ pese de mijloacele prin care-l atingeti si de fapt
nimŕnui nu-i pasŕ. Problema este cum sŕ urci cît mai sus pe
scarŕ. Dar niciodatŕ nu vei ajunge la capŕtul ei. Si oricine
va fi deasupra ta va crea în tine gelozia, pentru cŕ el a
reusit si tu ai cŕzut. Cineva poate gîndi cŕ-si poate petrece
toatŕ viata trecînd de pe o scarŕ pe alta, dar va gŕsi pe
cineva care sŕ fie mai sus decît el - care n-ar putea sŕ sarŕ
de pe scarŕ ? Nu, nu poate sŕri .


- 3 -
Societatea este foarte precautŕ, foarte inteligentŕ. Ea si-a
rafinat metodele de-a lungul miilor de ani. De ce nu puteti
iesi din cerc ? Pentru cŕ este cineva mai jos decît voi si
asta vŕ dŕ satisfactii incredibile. Vedeti strategia ? Cineva
este deasupra voastrŕ; ceea ce creeazŕ gelozie, mizerie,
suferintŕ, ummilintŕ, un sentiment de rŕu, ceea ce nu vŕ face
sŕ dovediti mentalului cŕ sînteti om pe deplin. In timp ce
ceilalti continuŕ sŕ se miste, voi v-ati oprit. Aceasta vŕ
face sŕ vŕ simtiti rŕu, fŕrŕ sens, nefolositor, o umbrŕ pe
pŕmînt si nimic mai mult. Doar aceasta este cazul în care
sŕriti de pe scarŕ si spuneti celorlalti de pe scarŕ sŕ meargŕ
unde doresc. Dar nu puteti sŕri pentru cŕ mai sînt oameni sub
voi; atît cît puteti vedea sînt rînduri sub voi si rînduri
sub ei. Aceasta vŕ dŕ o mare satisfactie, un sentiment mare cŕ
ati întrecut atîtia oameni; cŕ nu sînteti pe deplin nefolosi-
tor. Ati dovedit cŕ aveti o oarecare putere a vointei si cŕ nu
sînteti o cŕzŕturŕ; acesti oameni de sub voi sînt destui
pentru a dovedi aceasta .
Acum sînteti într-o dilemŕ .
De cîte ori vŕ uitati în sus, o groazŕ de mizerie coboarŕ în
voi; de cîte ori vŕ uitati în jos, o mare satisfactie vŕ
înconjoarŕ .
Acum, cum puteti sŕri de pe scarŕ ? Pentru cŕ sŕrind de pe
ea, veti sŕri peste amîndouŕ. Nimeni nu va mai fi deasupra
voastrŕ, dar nimeni nu va mai fi dedesubtul vostru; si veti fi
lŕsat singur dacŕ sŕriti. Aici pe scarŕ sînteti cu toatŕ
lumea, cu o parte a soietŕtii, a culturii, a civilizatiei - si
este doar problema unui mic efort, si oamenii vor continua sŕ
vŕ spunŕ, "Bravo, continuŕ !" Nu fii deprimat, nu fi pesimist,
rŕmîi optimist. Noaptea nu te va pierde pentru totdeauna. Ei
vor continua sŕ-ti spunŕ "Cînd noaptea este foarte adîncŕ,
dimineata este aproape deci nu-ti fie fricŕ de întuneric, de
cŕdere. "Iti vor da 1001 de exemple...". Pŕrintii continuŕ sŕ
ne învete încŕ din copilŕrie, "Uitŕ-te la bŕiatul vecinilor
nostri - a iesit primul la scoalŕ, colegiu sau universitate...
Si aici este o logicŕ, o logicŕ simplŕ: dacŕ nu te simti
superior, nu te poti simti inferior. Amîndouŕ vin împreunŕ,
merg împreunŕ. Dacŕ arunci una, nu o poti salva pe cealaltŕ.
Dacŕ nu te simti superior în fata nimŕnui, cum ai putea sŕ te
simti inferior ? Te poti simti doar tu însuti .
M-am gîndit întotdeauna la toti acesti oameni - Alexandru
cel Mare, Tamerlan, Napoleon Bonaparte. De ce sŕ învŕtŕm copii
inocenti despre acesti oameni ? Pentru a crea în ei dorinta de
a fi cuceritori, a fi bogati, a fi presedinti, a fi ministri,
a nu fi ei însisi. Nimeni nu vŕ învatŕ sŕ fiti voi însivŕ. Si
ei creeazŕ gelozie. Alexandru cel Mare - ce este mare în acest
om ? Si de ce trebuie sŕ pŕstrŕm vii numele lui Nadirshah,
Tamerlan si Genghis Khan ? Doar criminali, cei mai mari crimi-
nali pe care lumea i-a cunoscut. Micii criminali vŕ trimit la
moarte, iar marii criminali vŕ fac istoria .
I-am spus profesorului meu de istorie: "Istoria dvs. este o
istorie a crimei si încercati sŕ faceti pe oricine criminal.
Nu puteti gŕsi cîteva fŕpturi umane inocente si sŕ ne învŕtati
cŕ eierau oameni autentici, reali ?" Dar nu, istoria întregii
omeniri ar trebui aruncatŕ la toaletŕ, asa am putea începe sŕ
fim altfel. Asa am putea fi noi însine - pentru cŕ nu ar mai
exista comparatie... Da, este posibil ca într-un domeniu sŕ
stii mai mult, iar altcineva sŕ stie mai putin. Intr-o
directie puteti fi mai talentat, într-o altŕ directie altcine-

- 4 -
va poate fi mai talentat. Aceasta aratŕ doar cŕ oamenii sînt
unici, cŕ au calitŕti diferite. Dar fiecare individualitate
are stadiul ei incomparabil. Nu am crezut niciodatŕ despre
cineva cŕ este inferior; nu am crezut niciodatŕ despre cineva
cŕ este superior. Eu sînt eu însumi, tu esti tu însuti.
Comparatia nu apare. Dar toti copiii sînt fortati sŕ fie în
competitie, sŕ compare si în mod natural gelozia apare pentru
cŕ cineva reuseste si tu nu reusesti. Cineva obtine acele
lucruri pe care tu nu le obtii... Gelozia nu trebuie privitŕ
ca un fapt simplu - cŕ ai fost învŕtat sŕ te vezi inferior
cuiva, sau ca superior cuiva. Si astfel ai devenit atît de
inconstient de ea încît judeci în mod constant oamenii ca
inferiori, ca superiori, ca buni sau rŕi, corecti sau incorec-
ti .
Nu judeca .
Oricine este doar el însusi .
Acceptŕ-l pe celŕlalt asa cum este .
Dar aceasta este posibil doar dacŕ te accepti asa cum esti,
fŕrŕ rusine, fŕrŕ nici un sentiment de inferioritate .
Rŕspunsul pentru cel care mŕ întreabŕ dacŕ gelozia ne
îndepŕrteazŕ de noi însine - este DA. Prin comparatie, ai mers
departe în ambele directii. Intr-o parte sînt cei superiori
tie, iar într-alta sînt cei inferiori tie - tu esti între. Nu
mai ai timp sŕ te vezi pe tine însuti. In mod constant lupti
pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta, si în
acelasi timp îl împingi pe cel ce este sub tine, pentru cŕ el
încearcŕ sŕ-ti ia locul. El trage de picioarele tale la fel
cum tu tragi de picioarele altcuiva. Este un lant straniu în
care fiecare trage de picioarele fiecŕruia - si toti sînt în
pericol de a fi rŕniti .
Cînd, în India, spatele meu a început sŕ-mi dea probleme,
ei mi-au dat sŕ fac tractiuni. Le-am spus: "Stiti de unde
vine cuvîntul tractiune si ce-mi faceti ?". "Nu. Tractiunile
sînt un mijloc medical foarte bun si sînt folosite oriunde."
"A fost inventat de cŕtre crestini în Evul Mediu pentru a
tortura oamenii! Era un mod tare crestin de a tortura oamenii!
Le trŕgeau mîinile într-o parte si picioarele în cealaltŕ
parte si bineînteles, dacŕ se doreau confesiuni de la ei, erau
obtinute. Dacŕ doresti ca o femeie sŕ accepte cŕ este vrŕji-
toare prin tractiune, ea va accepta, pe masa de tractiune ea
va accepta pentru cŕ este un punct în care ea va spune - "Acum
bratele îmi vor fi smulse din trup. Este mai bine sŕ spun
Da, sînt o vrŕjitoare", si se sfîrseste cu tractiunile. Dar
odatŕ ce a acceptat cŕ este o vrŕjitoare ea va fi arsŕ de vie.
A fost un instrument de torturŕ. A fost descoperit printr-o
coincidentŕ. Un bŕrbat despre care se credea cŕ este eretic a
fost întins pe masa de tractiuni. El avea dureri de spate si
cînd s-a ridicat a spus: "O, Doamne !" Durerea de spate
dispŕruse. Doar printr-o coincidentŕ s-a descoperit cŕ ajuta
la tratarea durerilor de spate . De atunci a apartinut
medicinii; înainte de aceasta a fost o parte a bisericii. Dar
viata voastrŕ pare a fi o tractiune psihologicŕ, în care nu
mai aveti timp , nici energie, nici spatiu pentru voi,
întotdeauna vŕ uitati la altcineva, chiar pentru a vŕ simti
bine...
Dacŕ sînteti gelos din competitie cu toatŕ lumea din jurul
vostru - cum puteti ajunge la voi însivŕ ? Lumea este prea
mare si sînt atîtia oameni, si voi sînteti în competitie cu
toatŕ lumea, si chiar ... sînteti! Cineva are o fatŕ frumoasŕ,


- 5 -
cineva are un pŕr frumos, cineva are un trup proportionat
frumos, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este
pictor, cineva este poet... Cum vŕ puteti descurca ? Toate
acesteasi voi singuri în competitie ? Veti înnebuni ! Si asta
face toatŕ umanitatea .
Aruncati competitia, aruncati gelozia .
Este absolut fŕrŕ sens .
Este un mijloc de torturŕ, astfel încît sŕ nu puteti fi
niciodatŕ voi însivŕ - pentru cŕ acesta este singurul lucru de
care se tem religiile . Dacŕ sînteti voi însivŕ atunci
descoperiti multumirea, împlinirea, extazul .
Atunci cui îi mai pasŕ de Divin ? Voi sînteti Divinul.
Ati gustat divinitatea din voi. Acum nu vŕ mai deranjeazŕ nici
împŕratul, pentru cŕ nu mai gînditi cŕ vŕ este superior. Cum
ar putea sŕ vŕ fie superior ? Ati gustat ceva atît de
nemaipomenit ca dimensiune încît el nu poate fi decît un biet
om... Puteti sŕ simtiti chiar compasiune pentru el, dar nu vŕ
veti simti inferior pentru cŕ stiti cŕ acel lucru pe care
tocmai l-ati descoperit, el îl poartŕ înlŕuntrul lui. Nu este
o diferentŕ calitativŕ între voi. Singura diferentŕ este
exterioarŕ: în haine, în titluri, în elefantul pe care stŕ
regele. Dar acestea nu sînt diferente reale, nu sînt diferente
care constituie o diferentiere adevŕratŕ. In interiorul vostru
veti gŕsi liniste, pace, comori inestimabile. Si gŕsindu-le
stiti cŕ toatŕ lumea le are; chiar dacŕ stie sau nu. Dar în
ceea ce priveste existenta, toatŕ lumea are frumusetile lumii,
universului; toate extazurile si dansurile universului. Da, în
diferitele moduri în care acestea sînt exprimate. Nu este
nevoie sŕ ne gîndim cŕ cineva care le exprimŕ prin dans este
mai bun decît cineva care le exprimŕ prin cîntec, sau decît
cineva care le exprimŕ prin tŕcere. Ceea ce se exprimŕ este
acelasi extaz .
Si veti descoperi aceasta cînd veti intra în lumea singurŕ-
tŕtii voastre în care nu mai este nimeni .
Atunci ati lŕsat societatea departe în spate... pentru cŕ
aceastŕ societate v-a schingiuit. Ati lŕsat, toate religiile,
toate partidele politice, departe în spate .
Acum sînteti aproape NIMENI .
Am spus "aproape" pentru cŕ de fapt sînteti, pentru prima
datŕ, dar într-un plan total diferit. Nu ati stiut nimic
despre el, cŕ poate fi înlŕuntrul dvs., atît de profund, atît
de plin si atît de etern. Si ce veti pierde aruncînd gelozia,
competitivitatea si comparatia ?
Nimic .
Nu aveti nimic de pierdut decît lanturile voastre si veti
cîstiga întregul regat divin care este în interiorul vostru .

SFIRSIT
---------

Cine sunt elfii?

Creaturi fantastice din mitologia germană, elfii au supravieţuit în folclorul nord-european. Se consideră că la origine erau o rasă de zei ai naturii şi ai fertilităţii. Sunt înfăţişaţi ca femei şi bărbaţi tineri, de înălţime mică, foarte frumoşi. Sălăşluiesc în păduri, în alte locuri din natură, sub pământ, în izvoare sau pârâuri. Ei trăiesc mai mult în comparaţie cu oamenii, nu îmbătrânesc niciodată şi a uputeri magice.

În mitologia scandinavă sunt cunoscuţi elfii luminoşi care trăiesc în al treilea cer, cei întunecaţi şi elfii negri. Aceştia din urmă sunt fierari pricepuţi, iar în mitologia germană sunt confundaţi cu piticii. Un exemplu de astfel de elfi cunoscători ai artei transmutării şi a prelucrării metalelor sunt nibelungii.

Elfii din mitologia scandinavă au supravieţuit în special în varianta unor femei strălucitor de frumoase, care vieţuiesc în pădure, conduse de un rege-elf. Se spune că pot fi văzute noaptea, dansând prin poieni. Dansurile feelor lasă în iarbă urme circulare, care sunt adeseori asimilate cu cercurile din lanuri. Dacă un om priveşte dansul lor, timpul se comprimă atât de mult încât anii devin ore. Acest fenomen se reflectă şi în lucrarea „Stăpânul inelelor” a lui Tolkien, atunci când personajele plecate în căutarea inelului ajung în Regatul Elfilor, Lothlorien, şi constată că acolo timpul se scurge mult mai încet decât în lumea fizică. De altfel, personajele elfi ale lui Tolkien sunt inspirate din mitologia scandinavă şi celtică.

Mărturii

Brynjolfur Snorrason (fermier şi vindecător)
„ Când eram copil, obişnuiam să mă joc cu elfii şi cu ...spiritele celor trecuţi Dincolo. Eram diferit de cei de vârsta mea, aşa că nu prea vorbeam despre asta. Şi copiii mei se simt grozav împreună cu fiinţele invizibile.Unul dintre ei se joacă mereu cu frăţiorul lui geamăn care a murit. Îi pot vedea clar pe amândoi. Toţi cei şase copii ai mei sunt clarvăzători. Legat de asta cred că atitudinea părinţilor este decisivă: dacă le spui copiilor că nu există clarviziune, această aptitudine nu se va mai dezvolta. Mi se întâmplă uneori să confund lumea aceasta cu cealaltă. Aşa că, pentru orice eventualitate, ca oamenii să nu creadă că sunt nebun, soţia mea îmi interzice să vorbesc în public cu entităţile invizibile. Unele dintre ele arată ca oamenii, altele sunt doar forme colorate.”

Joga Johannsdottir (maseuză)
„ Aveam 11 ani pe atunci, mă aflam pe deal, când am văzut o femeie dispărând într-o piatră. Era normal proporţionată, dar nu mai înaltă decât un copil de 6 ani. N-am încercat niciodată să conving pe nimeni că ceea ce am văzut este real.”

Gudrun G. Bergmann (scriitoare şi ghid turistic)
„Potrivit mediumilor, una dintre aceste două pietre reprezintă o biserică a fiinţelor nevăzute, iar cealaltă este o bibliotecă. Aici locuiesc creaturi străvechi. Vara trecută meditam în faţa stâncii- bibliotecă. Am văzut o fiinţă de-o şchioapă ieşind din piatră. Arăta ca personajul Yoda din războiul stelelor, cu un cap mare, care este simbolul înţelepciunii. El este păstrătorul cunoaşterii din piatră. Secretul Islandei se află în natură, o imensă carte pe care trebuie s-o descoperim.

Reîncarnarea



“Nimic în univers nu se pierde, totul se transformă; sufletul transmigrează şi, trăgând în jurul său atom cu atom, el îşi reconstruieşte un nou trup.”

Reîncarnarea nu este o credinţă, o teorie sau un subterfugiu psihologic în faţa finalităţii sinistre care este moartea. Ea este un fenomen guvernat de legi precise care ne permit o mai bună înţelegere a drumului pe care îl parcurgem în vieţile noastre succesive.

Înţelepţii Orientului afirmă că pentru cunoaşterea adevărului ce se ascunde în noi este necesară asimilarea a trei discipline care nu sunt foarte accesibile Occidentului: concentrarea, contemplaţia şi meditaţia. Numai aşa ne-am putea aminti cine suntem noi cu adevărat şi, într-una dintre etapele acestui demers iniţiatic ne-am putea aminti vieţile noastre anterioare.

Veţi spune că în urma unor astfel de experienţe aţi putea deveni o persoană care reuneşte mai multe identităţi, mai multe personalităţi. Dar oare nu este aşa? Nu simţim de nenumărate ori acele multiple euri din noi care deseori ne produc contradicţii în propria fiinţă? Avantajul ar fi însă că ne-am aminti toate aptitudinile trecute şi toate experienţele pe care le-am avut într-o altă viaţă şi am putea avea astfel acces la o memorie colosală care ne-ar putea transforma în supraoameni. În plus, am avea şansa imensă să intuim că dincolo de toate aceste personalităţi care se schimbă de la o viaţă la alta, ceva din noi rămâne întotdeauna neschimbat, acea scânteie luminoasă, Sinele divin care este, de fapt, adevăratul nostru Eu.

Ca orice demers ştiinţific, şi în cazul reîncarnării există o serie de argumente care pot susţine această teorie milenară. Iată părerea noastră:

O ordine cu adevărat morală presupune în mod necesar ideea unei vieţi anterioare vieţii actuale. Altfel, nu este posibil de explicat inegalitatea şanselor, diversitatea tulburătoare a situaţiilor morale şi a destinelor individuale. Trebuie admis că faptele bune sau rele dintr-o viaţă anterioară sunt cauza destinului actual al omului. Altfel, aceasta s-ar datora fie întâmplării, fie unui Dumnezeu nedrept… Reîncarnarea este, deci, necesară pentru a da omului o explicaţie satisfăcătoare despre el-însuşi şi despre viaţa pe care o trăieşte.

De multe ori, oamenii se întreabă “de ce mi se întâmplă tocmai mie”? Puţini ştiu însă că nimic nu este întâmplător, totul este o necesitate care are la bază legea universală a karma-ei.

O ordine cu adevărat morală a lumii presupune în mod necesar ideea unei vieţi după această viaţă. Dacă n-ar fi aşa, atunci cum va veni acea recompensă liniştitoare, pe care atâţia oameni o aşteaptă în mod îndreptăţit? Cum se poate ajunge la dezvoltarea perfecţiunii morale a omului, dacă posibilitatea unei alte vieţi nu-i este acordată ? Această doctrină îi permite deci omului să oprească tulburarea ordinii mondiale şi, în cele din urmă, să scape de eternul ciclu de renaşteri.

eu , cred ca in momentul mortii trecem in alta etapa spirituala. cred cu tarie ca nu murim si atat,iar corpul nostru se transforma in pulbere si noi ca entitate disparem.

Exista viata dincolo de moarte? Este o intrebare monumentala care a intrigat omenirea de-a lungul istoriei sale. Stiinta a analizat fiecare element, fiecare organ, fiecare proces din corpul uman, iar dovezile tind sa arate ca atunci cand acesta cedeaza, pur si simplu ne incetam existenta.

Totusi, in ciuda dovezilor stiintifice coplesitoare, un procent mare din populatie continua sa creada ca viata este mai mult decat o suma de organe, iar sufletul transcede forma fizica.

De ce nu acceptam ce spune stiinta?

Poate ca este vorba despre o trasatura umana, aroganta, care ne face sa credem ca suntem prea speciali ca sa murim pur si simplu. Sau este vorba de frica?

Oamenii de stiinta inca incearca sa descopere unde se localizeaza subconstientul, cum si de ce este necesar sa visam, de ce exista diferente in structura creierului la mai multe nationalitati, femei, barbati, dreptaci, stangaci, homosexuali. Exista ceea ce s-ar numi o memorie a speciei? Si lista poate continua.

O intrebare mai interesanta, potrivit Unexplained-mysteries, este: Ce dovezi sunt care sa sugereze ca mai este si un alt plan de existenta - viata de dupa moarte? De ce sunt atat de multi care nu cred ce spune stiinta?

Oamenii care au vazut moartea cu ochii

Sunt foarte multi oameni, care au fost resuscitati, si care vorbesc despre lumina de la capatul tunelului si intalniri cu rude care murisera.

In mod surprinzator si deranjant, exista povesti si despre unii oameni care ajung intr-un loc al torturii si durerii.

Multe dintre descrieri sunt identice, iar atunci cand oamenii de stiinta au observat acest lucru, au inceput sa studieze in mod serios fenomenul.

Concluzia stiintifica, pana in 2008, era ca lumina de la capatul tunelului este un produs combinat al cortexului privat de oxigen si al endorfinelor care se elibereaza in corp in apropierea mortii.

Totusi, stiinta nu poate explica modul in care persoanele care au "experimentat" moartea si-au parasit corpul si au vazut tot ceea ce se intampla in jurul lor. Sau cum au primit mesaje de la rude decedate, continand informatii si detalii pe care nu ar fi avut cum sa le stie.

Samanii din padurile tropicale

Etnobotanistii, cei care studiaza relatia dintre plante, oameni si medicina, au povestit despre un fenomen incredibil, intalnit in mai multe mici triburi.

Exista peste 100.000 de specii de plante in padurile tropicale din intreaga lume, dar, triburile individuale pot combina cateva pentru a face un medicament eficient in tratarea bolilor locale.

Matematic, sansele ca o astfel de combinatie sa fie utila sunt minime, dar, studiind un trib din Samoa, s-a ajuns la concluzia ca remediile lor sunt eficiente in proportie de 86%.

In plus, mai multe triburi, care nu puteau sa comunice unele cu altele, aveau acelasi tratament pentru o boala, cu mici variatii regionale.

Atunci cand au fost intrebati despre cum stiu ce plante sa combine, membrii triburilor au spus ca samanul a obtinut informatia in timp ce se afla intr-un alt plan spiritual.

Samanii sunt considerati sfinti si isi petrec viata in meditatie si rugaciune. Ei ofera consiliere membrilor tribului in orice problema, incluzandu-le pe cele medicale.

Pentru a atinge alt plan spiritual, multi samani folosesc substante halucinogene naturale, printre care si "ciuperci magice". Odata ajunsi in acest plan, ei se consulta cu spirite atoatestiutoare, care le raspund la intrebari. Dovada? O gasim in intelepciunea si cunostiintele lor.

Reincarnarea

Sunt multe cazuri bine documentate care par sa ofere dovezi indiscutabile ale reincarnarii. O mare parte dintre acestea au ca subiect copii, care intr-un mod surprinzator, sunt constienti de fiecare aspect al vietii unei persoane decedate - detalii pe care nu aveau cum sa le stie din propriile experiente.

In cazul lui Cameron McCauley, nascut in Glasgow, in Scotia, de la varsta de doi ani, acesta a inceput sa vorbeasca despre viata sa pe mica insula Barra, aflata la mai mult de 220 de mile departare.

Cameron a explicat cum ca pe tatal sau din Barra il chema Shane Robertson si a murit calcat de o masina. Isi descria in detaliu locuinta, unde ii placea sa se joace cu cainele sau.

Ii era atat de dor de vechea sa viata, incat familia sa l-a dus pe insula Barr. Au gasit casa, care la exterior era exact asa cum o descrisese Cameron, desi interiorul fusese modernizat.

Prin intermediul unui genealogist, a fost descoperita o anule Gillian Robertson, care isi aducea aminte de cainele familiei. Shane Robertson nu a fost de gasit.

Multi oameni cred ca sufletul ramane intact dupa moarte si renaste intr-un corp nou. De obicei, memoria vietii anterioare nu este accesibila, dar poate ramane undeva ascunsa, cauzand frici neobisnuite sau irationale, pasiuni si interese.

Teorii despre un Univers constient

Exista persoane care cred ca Universul este o entitate constienta, si ca acesta a produs viata ca rezultat al unui gand constient.

Aceste idei sunt sprijinite de unele zone teoretice din fizica cuantica.

Doctorul Gerald Schroeder a propus o teorie potrivit careia creierul uman functioneaza ca un aparat radio, receptand informatii de la constient, care este extern creierului, si care, mai mult, adauga experiente individuale si sentimente, colectivului.

Ce spune fizica cuantica

Pe taramurile fizicii cuantice, corpul uman, descompus in particule de baza, este energie.

Toata materia este energie - energie sub forma de unde de lumina, parte din spectrul electro-magnetic.

Materia nu este de fapt solida. La o "privire mai atenta", materia este compusa din electroni, care se invart in jurul unui nucleu, si protoni.

Faimoasa ecuatie a lui Einstein, E= MC2, (E este energia, M materia si C este viteza luminii) arata ca materia si energia sunt de fapt acelasi lucru.

Legea conservarii energiei arata ca aceasta poate fi transformata, dar nu poate fi creata sau distrusa. Cantitatea de energie din Univers este mereu aceeasi.

Bazandu-ne pe aceasta lege, energia corpului uman a existat inca de la Big Bang, atunci cand a aparut acest Univers. Intrebarea interesanta este daca energia poate sa retina informatie in legatura cu formele anterioare.

Este o tema care va fi dezbatuta in continuare timp de nenumarati ani. O intrebare arzatoare, al carei raspuns il vom afla poate intr-o zi.

vad ca abordati tot felul de subiecte, diverse... exista multe lucruri pe care nu le cunoastem.. in legatura cu ceea ce a-ti scris, acele documentatii se gasesc foarte greu in carti sau diverse reviste.. sau chiar deloc.
partea nevazuta a lucrurilor si a fenomenelor..