"JUMATATEA" IDEALA-ce avem sau ce ne-am dori sa avem de la ea

TOPIC DESTINAT JUMATATILOR NOASTRE FARA DE CARE NU AM FI INTREGI.

dragii si dragele mele,
va invit aici sa va spuneti parerea sincera despre partenerii vostri,ce va place la ei/ele si ,de ce nu, ce va displace.

asa cum e normal...eu am deschis acest topic si eu trebuie sa postez intaia data
jumatatea mea este un barbat...asa cum bn stiti

ne-am cunoscut acum multi ani...nu spun numarul anilor ca sa nu par mai batrana decat sunt,si de atunci formam un cuplu...de multi invidiat,de altii apreciat...dupa gusturile si sufletul omului care ne judeca.
este un sot atent,iubitor si mai ales ma iubeste indiferent de ce as face
l-am ales initial pt calitatile sale fizice,recunosc,...dar eram un copil..si la varsta aceea asta era primordial.
in timp am descoperit un suflet sensibil,un om adevarat care stie sa-ti stea alaturi si la bine dar mai ales la greu.
la varsta de 17 ani,mi-am pierdut tatal.....EL a fost alaturi de mine atat timp cat am vegheat la capataiul tatalui suferind.
m-a sprijinit apoi pas cu pas si m-a ajutat sa trec peste acea pierdere cumplita...
eram doar niste adolescenti....si te-ai fi asteptat sa fie superficial si indiferent...dar nu a fost deloc asa.
a stat langa mine clipa de clipa ,si pierderea mea...a fost la fel de dureroasa si pt el.
in ultimele clipe de viata,tatal meu il cauta cu privirea si-i rostea lui numele..si nu noua...propriilor sai copiii.
e trist ce povestesc...dar trebuie sa realizati ce reprezinta acest barbat pt mine.
apoi a devenit tatal copilului meu...un tanar cu un copil de crescut.
a devenit responsabil deindata si a avut grija de noi asa cum a stiut el mai bn.
material...ne-a asigurat tot confortul,sufleteste...a dat tot ce a avut mai bun...
este omul pe care ma bazez in orice moment,indiferent cat ar fi de dificil.
e omul care n-o sa-mi insele nicodata asteptarile
e omul care nu o sa ma dezamageasca
e omul pe care il vreau alaturi pana la sfarsitul vietii.


si acum...ca sa spun si defectele(ca doar nu e un inger)...e gelos si posesiv...uneori suspicios.....se supara usor...dar la fel de usor ii si trece...
acesta e barbatul meu!....va astept si cu ai vostri...poate facem schimb de tati

induiosator si emotionant...

ai ridicat destul de mult stacheta....deci, sa ne tinem bine....

superba descrie si norocoasa femeie.
te felicit si stiu ca sunteti fericiti si ca va iubiti enorm

ma bucura ideea lansata si vreau sa scriu si eu cate ceva ....

la o varsta la care multe tinere se ganndesc doar la relatii pasagere, eu am facut pasul cel mare, adica m-am casatorit, desi, acum cred, ca multa lume nu dadea nici o sansa acestei cansnicii...si spun asta, deoarece eram foarte tineri, foarte naivi...dar foarte indragostiti.
am ales sa urmez acest drum, pentru ca am intalnit cel mai frumos tanar din viata mea, cel mai vanat totodata si , foarte apreciat, spre norocul meu, de familia mea.desigur, primul impuls a fost sa constat frumusetea exterioara a lui, pentru ca varsta care o aveam nu-mi sugera pe atunci, alte criterii de alegere...a devenit barbatul meu, tatal fiicei mele , si s-a dovedit a fi omul ideal care poate conduce o familie. cred ca daca nu s-ar fi intamplat asa, as fi regretat toata viata mea!
am infruntat foarte multe greutati, am trecut prin momente dificile si sensibile, care apar in existenta noastra, dar...a fost singurul din lumea asta, care a fost alaturi de mine, indiferent de moment. ne-am cladit si consolidat impreuna casnicia,am invatat unul de la celalalt, am invatat fara multa greutate traiul in doi. toate astea , n-ar fi fost posibile daca nu era el, asa cum e!
am avut sansa vietii mele sa intalnesc cea mai responsabila persoana din cate am cunoscut, cel mai fidel sot si omul care-si daruieste in totalitate sufletul pentru familia lui.il caracterizeaza o onestitate iesita din tipare si o putere de discernamant cum rare persoane poseda. intre noi, a existat mereu acea comunicare, acel sentiment de dor cand nu eram unul langa altul si , din fericire, iubirea uriasa de la inceputuri nu s-a deteriorat, ci mai mult, s-a adancit si s-a maturizat o data cu noi.
din doi copii care am pornit pe drumul greu al vietii, am ajuns doi oameni maturi, care au invatat din greselile de pe parcurs, si care suntem foarte mandri ca am putut creste si educa un copil, asa cum il avem acum.
vreau sa specific, ca natura greselilor noastre nu au fost niciodata de gen sentimental. am facut referire strict la greseli de ordin material. care, pana la urma, chiar n-au mai contat, pentru ca , facandu-le impreuna, am ajuns acum sa ne amuzam de ele.

nu cred ca pot exprima exact ceea ce este.. nu sunt multe cuvintele care l-au putea caracteriza ...e atat de devotat , atat de iubitor, ...pt el , eu si fiica noastra, insemnam totul. are un suflet foarte larg, dar e si foarte obiectiv in egala masura.
iar, intre noi, inca mai exista acea scanteie, acea sclipire....acel tremur ...

daca as trai inca de 10 ori, n-as putea sa fac alta alegere...n-as dori sa schimb nimic...
inca ma surprinde,... si ma rog pentru el in fiecare zi...viata mea, ..a noastra, n-ar putea avea continuitate fara el...
si cred, ca nicaieri nu mai exista un altul la fel...are acea putere de atragere, acea putere de daruire care te copleseste...

ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale, si sunt constienta ca fara el n-as fi nici pe jumatate din ce sunt acum...
e omul de incredere pentru oricine si omul pe care te poti baza oricand. nu stiu vreo situatie in care a fost nevoit sa recurga la minciuna sau compromisuri, daca a promis cuiva , ceva...are acea hotarare in el, care-l face sa duca lucrurile pana la capat.nu-l sperie nimic si langa el, mereu am avut acea siguranta, acea certitudine ca nu sunt singura..

defecte?...hmmmm....
oarecum posesiv, dar fara sa intreaca limita, ...o gelozie care e fireasca,..e genul pt care...sotia e doar a lui!

ce frumos albi ! sunt cuvinte si iar cuvinte inlantuite in fraze, dar din aceste cuvine razbate o dragoste enorma . esti parte dintr-o familie in care primordiale sunt iubirea,respectul,dragostea fata de famile,devotament si unitate. va cresteti frumos copila,ii indumati pasii in viata corespunzator,formati un nucleu,sunteti un tot si nimeni si nimic nu reuseste sa va destabilizeze.FELICITARI !

esti o scumpete.. .

din suflet va doresc sa imbatraniti alaturi unul de celalalt!
ai o familie frumoasa...si asta se vede din tot ceea ce faci si ce spui!
felicitari!

multumesc, la fel iti doresc si eu din tot sufletul!


dar, restul nu participa la topic????

nicole, adri, recul.....
daca tot ne bagam, macar s-o facem cu totii!

eu va pot spune despre cum as vedea viitorul barbat din viata mea.
oricum ,bibi si recul au intaietate...

Sint placut surprinsa de ceea ce ati povestit aici si ma MINDRESC CU VOI SI FAMILIILE VOASTRE.Intodeauna ma emotioneaza frumosul si inainte de a scrie si eu cite ceva vreau sa va felicit pt reusitele voastre si sa va doresc viata lunga impreuna...

bibi..ne esti datoare la mai multe topicuri ...ar fi bn sa te pui pe treaba si sa postezi ca sa nu o patesti

Jumatatea ideala?
Cine poate spune ca a gasit jumatatea perfecta?
Doar noi ,fiecare in felul lui.
Jumatatea perfecta pentru fiecare ,jumatate cu care iti imparti viata de zi cu zi ,bucuriile si tristetile chiar ...totul.
Si acum sa va spun cate ceva despre cel care a devenit jumatatea mea in urma cu ceva ani (16 si jumatate mai exact):
Pe 1 februarie 1993 ne-am vazut prima oara iar pe 19 februarie acelasi an am devenit oficial sot si sotie!
Nebunie sau hazard?
Eram amandoi destul de tineri (ne despart doar 5 luni) dar dornici de viata,de stabilitate ,de vise transformate in realitate.
Nimeni nu a fost de acord cu mariajul nostru ,toti ne -au spus ca suntem nebuni,ca e prea devreme....
Nu am ascultat de nimeni,ne-am luat frumos de mana si ne-am prezentat in fata ofiterului de la starea civila si .....ne-am cununat.Am fost declarati casatoriti.Eram noi doi si un buchet de flori (pe care il pastrez si acum bineinteles).Am iesit de la cununie doar noi doi,fara sampanie,flori sau musafiri.Ne-am intors la servici si ne-am continuat tura(pe vremea aceea lucram la metrou amandoi).
O sa spuneti ca nu sunt normala nu?Fiecare fata isi imagineaza altfel ziua cununiei ei.Cu alai si multe altele dar la mine nu a fost asa.
Seara ne-am intors acasa unde am inceput practic viata in doi .
Cam asa a inceput relatia noastra.
V-am povestit aceste lucruri ca sa realizati ce sot nebun am , pe care il ador si care ma face foarte fericita.
De atunci au trecut anii peste noi dar nu mi s-a intamplat sa regret vreodata pasul facut sau sa ii pot reprosa ceva.
A devenit omul ideal pentru mine ,cel pe care l-am asteptat o viata si de care doar moartea ma v-a desparti.
Suntem doua jumatati ale aceluiasi intreg unite perfect.
Defecte nu am gasit inca (doar daca nu va referiti la lucrurile lasate prin toata casa )si sper sa nici nu descopar.
Nu avem copii dar noi suntem ca si copii unul pentru celalalt.Ne alintam ,ne jucam incercand sa acoperim acest impediment,iar pana acum nu ne-a fost rau deloc.
Cam asta e viata mea alaturi de omuletul meu .

m-ai lasat fara cuvinte!...si nu se intampla foarte des asta

la fel de surprinsa sunt si eu....ce sa spun? viata bate filmul, si tu , lili, esti exponentul perfect al constatarii...

va felicit si va doresc numai bine si multi ani fericiti!!!!

am fost incantata sa-ti citesc randurile si crede-ma la paragraful cu casatoria mi s-a frisonat pielea. voi aveti o poveste de "si a tinut pana la adanci batraneti". nu fii trista ca nu aveti copiii,asa a fost sa fie. dragostea care v-o daruiti este sursa voastra de fericire si asta trebuie sa nu se risipasca niciodata.