Sa ne amintim ...

Acest topic mi-a fost inspirat de un e mail trimis de un bun prieten.


Dragi prieteni din departare,

Pentru cei ce au trait in Bucuresti in anii 50 si 60 urmatoarele randuri le vor
face mare placere asa cum mi-au facut si mie. Eu personal mi-am adus aminte de o mare parte din evenimentele si personajele descrise si am
retrait acele timpuri.
Au fost timpuri grele dar au avut si farmecele lor, de fapt majoritatea
aspectelor negative au disparut si au ramas doar amintiri frumoase cu prieteni
dragi, dintre care unii din pacate s-au stins din viata si nu mai pot sa
impartasesc aceste amintiri cu ei. Celor ce nu au trait acele timpuri in
Bucuresti le recomand sa faca o copie si s-o dea parintilor, rudelor sau
prietenilor care au trait in Bucuresti in acele timpuri, cand eram cu totii
tineri si plini de viata.


Amintiri din Bucuresti
(autor necunoscut)

Din 1948, Romania avusese o presa cenusie, terna, urata grafic, marcata de limba de lemn, de lozinci inepte si de o agresivitate necioplita; "proletara". Au mai aparut pana in 1953 cateva din cotidianele de tiraj si de traditie -"Universul", "Adevarul", insa erau de nerecunoscut. Apoi n-au mai existat decat trei ziare centrale: "Scanteia", "Romania libera", "Scanteia tineretului", trase fiecare in patru pagini plumburii. Li se adauga un ziar de seara: "Informatia
Bucurestiului", cu mai putina ideologie si mai multe stiri utilitare si de interes public. De la mijlocul anilor '50 aparea cotidianul "Munca", care nu era decat localizarea ziarului sovietic "Trud", tot asa cum "Gazeta literara" - din 1954 - nu era decat o "Literaturnaia gazeta" romaneasca. La fel si "Muncitorul sanitar" ori "Gazeta invatamantului", saptamanalele unor categorii profesionale.
Radio Romania se transformase in Radio Bucuresti si avea pana in 1960 un singur program pe unde lungi si medii. Aparatele de radio vandute in magazine nu erau dotate si cu frecvente scurte, pentru ca lumea sa nu poata asculta "Vocea Americii", "Europa libera" - "ziarul vorbit al romanilor de pretutindeni", cum se intitula pana in 1963, BBC-ul, sau scurtele programe radiofonice in limba romana difuzate la Paris, Atena sau Vatican. Radio
Bucuresti isi incheia programul, inceput la 5 dimineata, la miezul noptii. A aparut apoi si un Bucuresti 2, emitand din zori pana la pranz, emisiunile acestuia prelungindu-se apoi gradat cate doua ore in plus.
Din 1957 exista Televiziunea Romana, mai intai cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se infiintase in Romania la numai doi ani dupa aceea din Italia. Fata de presa meschina, anosta, marcata de o demagogie ridicola sau agresiva, Televiziunea, desi in alb-negru, a adus in Romania o unda de varietate si destindere. In 1959, cand s-au aniversat 500 de ani de
la intemeierea Bucurestilor, s-au alcatuit programe aparte, lansandu-se
cantece precum "Badea-neichii Bucuresti", compus de Ion
Vasilescu si Gherase Dendrino si interpretat de Maria Tanase, sau "Frumos esti,
Bucuresti!...". Apareau in programele de divertisment, toate "live",realizate in conditii tehnice modeste, dar foarte reusite, solistele si solistii in voga de la rascrucea deceniilor sase si sapte: Dorina Draghici, Aida Moga, sora ei, Lavinia
Slaveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, Nicolae Nitescu, Wili Donea, George Bunea, Dorel Livianu... Intr-o emisiune muzicala a debutat, in 1959, la varsta de 16 ani, Margareta Paslaru. In acelasi an, Televiziunea n-a ezitat sa transmita un program de la barul "Continental", situat in subsolul unui bloc interbelic de langa Biserica Rusa, prabusit la
cutremurul din 4 martie 1977. Tot in 1959-'60, Televiziunea difuza numere de revista, cuplete, scheciuri, interpretate de cel mai mare comic al vremii, Mircea
Crisan, de duetul Horia Serbanescu - Radu Zaharescu, sau de Vasile Tomazian, un actor foarte popular, care il imita pe Vico Toriani, unul dintre putinii cantareti straini sositi pe atunci in turneu la Bucuresti, sau povestea dialoguri conjugale purtate cuFlorica, nevasta-sa...
Din 1961, aproape seara de seara, dupa telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumatate de ora, excelente emisiuni pentru copii al caror protagonist era Aschiuta, un Pinocchio local, manuit de un papusar excelent. Realizatoarea
emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populara, la paritate cu Cleo
Stiber, crainica frumoasa, cultivata si poliglota a Televiziunii... Popularitate
dobandisera datorita rolurilor interpretate in seriale pentru copii actorii
Tudorel Popa (Profesorul Paganel) si Dem Savu (Capitanul Val-Vartej). Un
eveniment era prezenta Mariei Tanase, in programele de muzica populara, in
mijlocul unui taraf - ultima a avut loc in 1962, ca si aceea a Ioanei Radu, care
interpreta romante. In 1964, scriitorul Ion Marin Sadoveanu prezenta saptamanal ciclul "Din istoria universala a teatrului", ilustrat cu secvente interpretate de actori. Asezat in spatele unui birou masiv, pe un scaun cu dimensiuni de jilt, conferentiarul vorbea liber, imbracat elegant, cu batista alba la buzunar, rasucind intre degete capacul unui stilou Pelikan cu penita de aur...
Moartea scriitorului, survenita in acelasi an 1964, a dus la intreruperea acelui
serial elevat. In acelasi an, o montare a unei piese intreprinsa cu mijloacele teatrului de televiziune - "Pana de automobil" de Friedrich Durrenmat, consacra un tanar si stralucit actor, in rolul protagonistului, pe nume Mircea
> Albulescu. Daca un crainic radio a pronuntat inversat in acei ani titlul operei lui Mozart "Cosi fan tutte", de o maniera pe care nu o suporta hartia, un crainic de televiziune a fost aspru admonestat pentru o stire citita pe post: "Tovarasul
Gheorghe Cioara s-a intors de la Moscova pe calea aerului".Teatrul de revista, cu o mare traditie in Romania, cu nivelul inalt la care il ridicase Constantin Tanase, a adus multa culoare si mult haz in vremurile de-acum 45-50 de ani. Existau in Bucuresti doua sali incapatoare ale aceluiasi teatru care primisera numele marelui comic, o gradina devara, "Boema", datand din 1928, pe Strada Theodor Aman, o alta se afla la limita Cismigiului, pe un spatiu napadit astazi de brusturi, buruieni si otetari, de pe fosta Intrare Brezoianu, rebotezata Rigas, si se mai montau uneori spectacole de revista pescena Teatrului de vara din Herastrau sau in fostul parc Carol, rebotezat "Parcul Libertatii"... Cel mai mare actor al genului era Mircea Crisan. Pana in ziua de azi oamenii mai in varsta isi amintesc de "Castravetele" lui, de "Un foc in noapte, un foc in soba; arde-te-ar focul!", de legenda potrivit careia, cu prilejul unei vizite a lui Hrusciov in Romania, Gheorghiu-Dej l-a adus pe Mircea Crisan sa-i distreze, chemand si un translator. Mircea Crisan a mieunat ca pisica, a latrat precum cainele, a imitat leul, tigrul si alte animale, iar la sfarsit i s-a adresat translatorului: "Acum, tradu!". Dintr-un turneu la Paris, actorul s-a intors cu un Chevrolet - clasicul model 1957 -, pe care n-a ezitat sa-l pomeneasca pe
scena: "Ce nu face omul pentru o bucata deChevrolet?"
Notoriu de dinainte de razboi, de cand jucase in filmul "Bing-bang" si de cand
facea tandem cu Vasile Vasilache, era N. Stroe ("Alo! Aici e Stroe/Si roaga sa-i
dati voie/O clipa sa va-nveseleasca...). In spectacolul "Vitamina M - Muzica",
montat in 1961 in cladirea de peste drum de Academie a Teatrului "C. Tanase", fost sediu al Legatiei Germaniei, intr-un dialog imaginar, Stroe i se adresa unei cucoane:
- "Ati fost la Domnul Puntilla?...
- Nu ti-e rusine, domnule?! Eu sunt femeieserioasa".
"Domnul Puntilla" era o piesa de Bertolt Brecht jucata pe atunci de un teatru bucurestean. Trei ani mai tarziu, pe scena Teatrului de Comedie se monta
"Rinocerii" de Eugen Ionescu, rolul lui Beranger, protagonistul, fiind
interpretat de Radu Beligan, iar pe scena Teatrului Mic se juca "Lectia de engleza" a aceluiasi dramaturg sub titlul de "Cantareata cheala". Din 1963, cuvantul Romania si derivatele sale se scriau iarasi cu "a". Vreme de un deceniu, consecinta a Reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii il detinusera doar vagoanele romanesti de cale ferata de pe traseele internationale si tricourile sportivilor romani care luau parte la competitii
desfasurate in strainatate. In acelasi an, in luna noiembrie, Televiziunea
inceta sa mai transmita parada militara de la Moscova, din ziua de 7, dar relua
in direct, integral, ceremonia inmormantarii presedintelui Statelor Unite, John
F. Kennedy, asasinat la Dallas. De-acum, radiodifuziunea Romana, in afara de
Alexandru Stark, corespondent la Moscova, avea un trimis permanent la Washington si corespondenti la Paris si la Roma: pe Georges Dascal si Angelo Chiari.
Un magazin cultural foarte citit devenise revista Contemporanul", condusa, la
mijlocul anilor '50, de George Ivascu si avandu-l colaborator permanent pe G.
Calinescu ("Cronica optimistului". In 1963-'64, "Contemporanul" nu mai era foaia proletcultista infiintata in 1948, unde oficiau cei mai abjecti ideologi
si culturnici ai noului regim. Aici isi incepe Nicolae Manolescu lunga si stralucita cariera de cronicar literar. O rubrica foarte apreciata era aceea sustinuta de un
publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comert, care dezbatea cu verva subiecte interesante si incitante. De pilda: se cuvine sau nu ca un barbat si o femeie, ambii casatoriti, insa nu unul cu celalalt, sa intre intr-un restaurant> si sa ia masa impreuna?...
Carmen Silva se chema, de fapt, Vasile Roaitã (dupã numele unui asa-zis
ilegalist, dovedit ulterior colaborator al Sigurantei).
Era, la finele deceniului cinci, o statiune prãpãditã, frecventatã masiv de sindicalisti. Trãgeam la "fina", la pensiune. Fina – gazda noastrã, pe atunci vãduvã, fusese cununatã de bunicã-mea prin anii '30. Îi arãta un
respect ieºit din comun si i se adresa cu apelativul "nãsico".. Casa modestã avea douã-trei camere cu dependinte rudimentare. Pe timpul verii, familia amfitrioanei, cu mic, cu mare se muta în niste barãci ridicate în curte. Atmosfera
generalã era ponositã, vag insalubrã, dar veselã.. Mã hârjoneam cu copiii
localnicilor. Ei mã gratulau cu "vilegiaturistule", iar eu le ziceam
"bãstinasilor". Altminteri, ne întelegeam bine. Plaja se afla în apropiere. Era puþin populatã sicam sãlbaticã. N-auzeai muzicã, defel. Când si când mai huruia rãgusit –agãtat de un stâlp de telegraf – câte un megafon. Cu greutate
puteai sã recunosti ce se transmite. Receptia deficitarã depindea covârsitor de
forta si directia vântului. La ambianta sonorã contribuia zilnic si un flasnetar uscãtiv, îmbrãcat într-un tricou marinãresc, cu o maimutã pe umãr, care naviga printre cearceafurile risipite la buza mãrii. Primea monede de 25 de bani
Mã distram la Ghiol. Semãna cu un strand, unde protagonistii, de toate vârstele, se etalau defilând fãrã complexe, în costumul lui Adam
sau al Evei (dupã preferinþa Fãcãtorului). Aria destinatã fiecãrui sex era despãrtitã, formal, de un gard de uluci crãpate, cu rolul de a stopa - chipurile
ocheadele si de a stãvili eventualele porniri reciproce. Ceea ce nu era
cazul, totusi. Buna dispozitie era unanimã, iar comunicarea extinsã si
relaxatã. Nu am reperat, niciodatã, ceva obscen sau indecent. Partea într-adevãrscârboasã tinea de operatiunea unsului cu noroiul negru, greu mirositor. si aceea de încretirea elefantinã a pielii.
La întoarcere treceam prin dreptul terasei "Potcoava". În miezul zilei se
produceau doi lãutari – unul cu vioara, altul cu acordeonul, stirbi si foarte prietenosi. Repertoriul vocal, sustinut alternativ, se compunea din cântece de
pahar si voie bunã, gen: „M-a fãcut mama oltean", „Ionel, Ionelule", „Zaraza"
etc. Piesele "cu dedicatie" se arvuneau la masã, sub deviza: "cine lipeste
> bistarul, comandã muzica". Mã numãram printre beneficiarii clandestini, fiindcã trãgeam cu urechea pe la gard. Serile le "petreceam" la vilã, într-un plictis debordant. Cam o datã, de douã ori, în perioada sejurului, ieseam la plimbare pe falezã. Punctul turistic standard de vizitat era vila „Zãboveam apoi pe o bancã în preajma Cazinoului. "Ascultã si tu melodiile. Poate le înveti."
Concerta o formatie "de antren si dans". Diseuza – o vedetã a momentului, se numea Dorina Drãghici, care fãcea bezele si reverenþe dupã fiecare piesã. Avea succes.
Programul se prelungea.
===========

> Totusi.....amintiri
... Teatru radiofonic, liceul Mihai Viteazu, Noapte buna copii, Unda vesela,
Cine stie cistiga, ziarul "Urzica", revista Secolul XX, covrigi cu sare,Timur si baietii lui, "Los Paraguayos" in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Rolling Stones, snitel la pachet in drum spre tabara, restaurantele cu
mandatar, Costinesti, La Dobrogeanu, numar si uniforma de liceu, studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamurile la "Ion Mincu" in iarna lui '68, Carpati fara filtru, formatia Mondial, gogosi in Piata Unirii, Margareta Paslaru, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu
> parintii in Israel sau Germania, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei, Tiriac si Nastase, "Macarale, râd in soare argintii", prietenii plecind in Israel, au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, pine, zahar si ulei pe cartela, oua rosii, pantaloni "supraelastici", cotele apelor Dunarii, "tacamuri", babic, ghiudem,
nechezol, imbracat "din pachet', "schlafensiedeutch", Vama-Veche, blatul pe tren la Sinaia, cantonamentele Scolii Sportive, incalzit apa pe resou, Tanta si Costel, Zizi Serban, studentii din Cuba, repartitia, Marin Moraru si Toma Caragiu, Miriam Raducanu, ceaun din fonta, cravata de pionier, nudism la Sf. Gheorghe, halvita, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la "Albina", profiteroale, statuia lui Mihai Viteazu, Coada Calului, penare din lemn, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, fier de calcat cu carbuni incinsi, uniformele scolare, tocul cu penitza, galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul, peretii vopsiti cu rolul, fragi din tren, Mos Gerila,
televiziunea alb-negru, dopurile din cocean, unt in frunza de brusture, Parcul
Circului, creion chimic, gutuile puse la copt pe dulap, George Vraca, asternuturi
brodate de mina, cani de tabla, L.S. Bulandra, plapumarese,spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, policlinici cu plata, Babele,tenisul la Herastrau,
creasta din Piatra Craiului, canotaj, grohotisuri in Apuseni, sugative,
Marina-Marina, sosoni, foto-minut, caramele, piata cu gainile in custi de
lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu
urechi, fâs, cicoare, somierele, Piata Palatului, sifonierele cu oglinzi groase de cristal, Gradina Botanica, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din
cirpa,parcul de la Sosea, sifoanele din sticla colorata, masina
de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de
cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer', geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracotafierbinte,
> in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, Ciresarii, bibelouri,
statuia lui Lenin, cobilitele de care atirnau cofele cu mere murate sau
iaurt, savarine, cismeaua de pe strada, Nivea, bors la borcan, trasuri,
muraturile din beci, soba cu foc din lemne, prajiturile de un leu cinzeci,
lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie alb-negru, matusi cu
palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fata teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Dambovitza la Cotroceni, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, gara cu zgomote si miros de despartire... pufoaicele cenusii, bibelouri, figurine, catei si caluti in vitrina din sufragerie, milieuri, Nivea in cutii plate albastre, muraturile din beci, soba cu foc din
lemne, Calea Victoriei, closete in fundul curtii, copii infasati strans, Anca Calugareanu, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si dezleaga farmece, Strandul Studentesc, scrobeala de rufe, albastreala de
rufe (sineala), bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, decolteu encoeur,
decolteu en bateau,cuvertura de pat, carpete de chelim, Libraria Eminescu, tuns nemteste, Ora vesela cu Stroe si Vasilache
- Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi.
Frank Cafea, balene, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida Vali, ciorapi tricotati,
Casuta noastra/ cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii... Inghetata pe bat, telemea de paispe, adidasi, patricieni, vata pe bat,stofa pe puncte, loden, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume, Cico, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Cine stie castiga, 'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, translatoarea de la cinemateca.... taxiurile Pobeda, ceasurile Pobeda... cremsniturile de la Casata... ,
Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori,
Rita Pavone, cravata de pionier... cu colturile roase, insignele FGMA, FGAPS;
laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici,
ZIS; ZIM; Molotov; GAZ, biciclete MIFA, "la canal", "la stuf", Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Scala, Fory Etterle, spoitori, bulibasa, chimir; militia economica, Jean Marais, RafValone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Arta Florescu, tigari Nationale, salicilat, penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii...Cavit 9 pentru pofta de mancare, te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, dans la Zalomit, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi,
inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, artista poporului Lica Gheorghiu,
misto-nasol-gagiu, Alain Delon, Simon Templar, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet', pantofi Guban, pantaloni evazati, inele ghiul, tablouri cu sirene, Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut?
my, my, my Delilah, Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si populara,
primele autoserviri, "Dialog la distanta", telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, 303, ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, camera Laika, poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Paris Match... Bula si bancuri cu cutremurul, Carul cu Bere, BTT-uri, sticla de bere Rahova, Cico,prajituri cu nume antiapetisante "Buturuga", "Cartof", 'stewardesele' de pe ITB, 'blatul' studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nasul', cursuri de 'socialism stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau, la cartofi, Foishorul de Foc, palinka, Noapte buna, copii... Maresiev, Stahanov, Ivan Budionii, Ceapaev, Ostrovski (ala cu asa s-a calit otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Fata cu parul carunt,Libelula, Piati Minuuuut...
Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tanara Garda,Norman Wisdom (sic)... sufertas, baia comunala, stamba, Marina Voica,tesatura anti-jeg, pantofi cutalpa de rafie/paie, ghetele de baschet cehesti, ceasuri
Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari,zarzavagii, sacagii,
tocilari, sapunul 'Cheia', magiunul, 'Cumparati curent de la IREB!', 'Dati
copiilor bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien, legaturile de schi Kandahar,pantalonul-pana,pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, patefonul cu ac, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac, ierbar, raglan... ==
La începuturile televiziunii, muzica usoarã româneascã, inclusiv ce televizatã,
era dominatã de Dorina Drãghici, Gicã Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga,
Nicolae Niþescu, Gigi Marga si altii, cunoscuti din specacole si turnee.
Televiziunea le aducea popularitate în plus, dar au trecutdestui ani pânã când
numãrul de televizoare a ajuns de ordinul sutelor de mii. Prima interpretã de muzicã usoarã lansatã de televiziune a fost Margareta Pâslaru.
> La prima prezentã pe micul ecran, era elevã si cânta la un club muncitoresc din cartierul Bucurestii Noi. Lansarea ei la televizor afãcut-o celebrã în câteva
sãptãmâni. Compozitorii cunoscuþi se înghesuiau sã-i ofere melodii. Alãturi de ea a început sã aparã frecvent, în programele televizate, Marina Voica, care a
devenit si ea vedetã datoritã televiziunii. Cei care au remarcat-o si au adus-o la televiziune pe Margareta au fost Valeriu Lazarov si Ileana Pop. Ei au fost primii selectioneri de persoane capabile sã devinã mari atractii ale micului ecran. Dupã plecarea din tarã a lui Valeriu Lazarov, au devenit generatori de vedete Alexandru Bocãnet, care se limita la o echipã restrânsã si Sorin Grigorescu, cel care a lansat majoritatea cântãretilor de muzicã usoarã de prim rang ai anilor 70-80, prin celebra emisiune „Steaua fãrã nume". Ileana Pop, nume mai puþin cunoscut în afara Televiziunii Române, a avut vocatia
gãsirii unor tineri talentati, pe care îi aducea la Televiziune. A fost mereu un
secondant al unora din marii realizatori de emisuni de divertisment. Ileana Pop
i-a atras cãtre televiziune, încã de când erau studenti, pe Florian Pittis, pe
Mariana Mihut si pe multi altii.
Tudor Vornicu, el însusi om cu talentul rar de a simti vocaþia telegenicã a unor
oameni (i-a invitat frecvent la Televiziune, printre altii, pe profesorul Grigore Moisil si pe Catinca Ralea) si-a asociat-o pe Ileana Pop ca realizator la emisiunea duminicalã, sub numele Ileana Vlad. Când a înfiintat în România prima sa firmã de productii televizate, Valeriu Lazarov a numit-o director pe aceeasi Ileana Pop, desi aceasta depãºse, de destulã vreme, vârsta pensionãrii.
Am amintit în alt post cã prima crainicã a televiziunii a fost Mariana
Zaharescu. Era o brunetã frumoasã cu o voce s o dicte excelente. Fusese
crainicã la Radio s-a adaptat foarte bine cerintelor televiziunii. Probabil
cã noua ei posturã a determinat o reverificare a dosarului de origine socialã si
i s-or fi descoperit cine stie ce hibe. Cert este cã, dupã numai câteva luni a
fost mutatã înapoi la Radio si apoi datã afarã. În locul ei au fost aduse douã
fete drãguþe, fãrã vreo pregãtire, dar cu dosare corespunzãtoare, care au fost
scolite cu termen redus de o crainicã de la Radio. Se bâlbâiau frecvent si erau
crispate în fata camerei. Unul din regizori, parcã David Esrig, încerca sã le
determine sã-si mascheze crisparea. Una din solutiile recomandate de Esrig era zâmbetul, la stirile „bune".
În toamna anului 1957, Grigore Preoteasa, ministrul român de externe de atunci, ( a cãrui fiicã a fost prima sotie a lui Adrian Nãstase) a murit într-un
accident de avion, când se întorcea de la Moscova. În mijlocul stirii, crainica
si-a adus aminte de indicatia regizorului si a trântit un zâmbet seducãtor.
Tovarãsii de la cadre n-au avut de ales si au fost obligati sã recurgã la
crainice profesioniste. Aºsa au venit de la Radio Cleo Stieber si Georgeta
Perlea, care au fost multi ani prezente simpatizate si apreciate de public. Pe
atunci, programul începea la 7 seara si dura douã-trei ore. Când volumul programelor a crescut, a mai fost angajat, în chip de crainic, Florin Brãtescu,
o voce remarcabilã si o prezentã care fermeca telespectatoarele. Mai târziu a
devenit crainicã si Ioana Mãgurã, care a fugit ulterior din tarã si a preferat
Europa Liberã, Televiziunii Române. ====

Pana pe la inceputul anilor '70, pe locul actualului hotel Dorobanti au existat
doua localuri: "Mon Jardin" si "Poarta Alba". Primul era un restaurant interbelic, cu loji de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa. La
"Mon Jardin" s-a cantat jazz chiar si in anii '50, cand acesta era considerat
"muzica decadenta". Din formatia de la "Mon Jardin" au facut pe atunci parte
Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny Raducanu. A cantat in particular cu
aceasta formatie Yves Montand, care in 1956 a intreprins un turneu la Bucuresti; unul rasunator, intrucat de aproape un deceniu nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe atunci comunist. A sustinut cateva concerte, iar dupa unul dintre acestea a fost dus la "Mon Jardin", unde a ramas incantat de jazz-ul interpretat acolo si a cantat impreuna cu formatia. Nu-i exclus ca vreunul dintre muzicanti sa fi incercat sa-i tempereze entuziasmul pentru ideologia rosie. Frecventau in anii '50 "Mon Jardin"-ul criticii de arta Petru Comarnescu si Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru si multi alti intelectuali. Poarta Alba era o carciuma cu ciorba de burta si gratar unde se consumau bere si alcooluri distilate, inclusiv secarica, populara bautura din anii '50. Intr-o seara a nimerit acolo si Maria Tanase. Era iarna si un taran din apropiere de Bucuresti isi priponise calutul cu care aducea marfa la piata la intrarea in local. Maria Tanase a intervenit pentru ca animalul sa fie ingaduit inauntru, la caldura. Acesta, ascultator, s-a lasat jos intr-un colt al carciumii si-a adormit cu capul sub masa stapanului. La "Poarta Alba" venea autorul versurilor cantecului "Din bucata mea de paine" ("Din bucata mea de paine/Am hranit un om si-un caine/Omul nu ma mai cunoaste/Cainele ma recunoaste", care putea fi auzit in bodegile de periferie, si mai veneau vreo doi poeti de carciuma; specie de mult disparuta. Acestia isi multiplicau poeziile pe coli de hartie, si, dupa ce intrau in local, le imparteau clientilor asezati la mese. Dupa o jumatate de ora, poetul facea din nou turul meselor si isi strangea versurile. Unii musterii, drept rasplata, ii trimiteau autorului ceva de baut: o halba de bere, o tescovina, o suta de rachiu sau de "Adio, mama!"... Versurile unui poet de carciuma puteau suna in felul urmator: "Eu nu-s decat un vagabond/Batut de vanturi si de ploi;/Sunt un gunoi/Dar, din an in an/Imi fumez pipa mea sub un castan." Pe vremea "dezghetului", cand galantarele si rafturile restaurantelor nu mai erau goale, Pastorel Teodoreanu sustinea in revista "Magazin" o "Cronica gastronomica", iar Maria Tanase canta la redeschisul restaurant "Continental" de pe Calea Victoriei acompaniata de Faramita Lambru. In pauza, cantareata mergea in bucataria localului sa fumeze cu sete doua-trei tigari, una dupa alta, impreuna cu instrumentistul, care tocmai isi instalase telefon si se furlandisea fata de personalul restaurantului, sunand acasa. Intr-una din seri, intrebandu-si in receptor nevasta ce ii gatise, dupa primirea raspunsului, o indemna: "Da' sa pui, fa, in tocana si-o foaie de dafin... si pune si nitel piper..." Plictisita, Maria Tanase ii recomanda intre doua fumuri de tigara: "Spune-i, ma, sa puna si niste rahat!" Prompt, acordeonistul se executa: "Doamna Maria zice sa pui si niste rahat, pentru ca vine si dumneaei la masa." Un alt turneu al unui artist strain care a lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele marginase, a fost cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului "Articolul 420". Raj Kapoor a aparut si la noua televiziune - care emitea din 1957 - si a inregistrat un disc la Electrecord cu piesa "Avaramu" din coloana sonora a filmului. Pe canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: "Pe Soseaua Colentina, trece Rita cu masina". In anii 1959-'60-'61 nu era "politic" sa ai automobil. Omul bine cotat avea motocicleta si magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din RDG, MZ, de 250 cm3, si Jawa (cehoslovaca).
Mai existau Zundapp si BMW, unele cu atas, dar acelea erau din timpul sau dinaintea razboiului. La sfarsit de saptamana, bucurestenii cu motociclete plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogosoaia, Padurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei. La petrecerile date in apartamente particulare, sambata seara, magnetofonul era un simbol de modernitate si inlesnire. In anturaje mai modeste, cu acelasi prilej, se puneau la patefon discuri cu Dorina Draghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia. Dupa discuri de patefon dansau si elevii din ultimele clase de liceu atunci cand mergeau in excursie la munte, "scolile medii" avand patefon in dotare.
In fostul local "Modern" aflat in capatul dinspre Calea Victoriei al fostei strazi Sarindar s-a deschis in 1958 restaurantul
"Berlin", cu specific culinar german, decorat de catre un arhitect din Republica Democrata Germana. La etaj exista un bar cu taburete inalte, unde berea blonda Radeberger, imbuteliata in sticle de o jumatate de litru, era servita in sonde. Multe dintre restaurantele bucurestene fusesera rebotezate: Capsa devenise "Bucuresti", de pilda. Athenee Palace isi pastrase insa hramul si-l pastrase si pe Petrica Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. La Capsa (tot asa ii zicea lumea) si la Athenee Palace venea noua elita intelectuala fidela regimului, aflata la loc de cinste intre privilegiati. In
cele doua braserii mai puteau fi vazuti si scriitori interbelici straini de
gratiile noului regim, precum poetul Ion Barbu, sau Pastorel Teodoreanu. Acesta din urma, putin grizat, intr-o seara, iesind de la Athenee Palace, a scos o bancnota de cinci lei vrand sa i-o dea portarului - credea el - galonat si plin de fireturi, cu rugamintea: "Adu-mi, te rog, un taxi." Poetul il confundase
pe portar cu un amiral venit la o receptie. Indignat, acesta si-a declinat identitatea, amenintandu-l cu arestarea pe poet. "Atunci, adu-mi un vapor". In apropiere de Athenee Palace, pe locul actualului Hotel Bucuresti, intr-un imobil prabusit la cutremurul din 1977, isi continua existenta, la parter si la primul etaj, Cofetaria Nestor, rebotezata "Victoria". La etaj, cofetaria avea aspectul unei braserii elegante. O frecventau domni de pe vremuri, cu parul alb sau grizonat, imbracati pedant, unii arborand batista la buzunarul de la piept
al hainei. Aici se serveau café-frapé si Mazagrin, cu paiul lipit de sticla brumata a sondei, bere germana, vermut italian, coniac indigen, citron pressé si
oranjada... Specialitatile de cofetarie erau pregatite dupa retete vechi, adesea
de catre aceiasi oameni din epoca anterioara instaurarii comunismului. Se serveau la "Nestor" profiterol, tort si merengue-glacé, inghetata simpla ori asortata cu frisca si "langue de chat", Coube-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait
Marechal, prajituri "Bibescu", carora ulterior li s-a spus "Tosca", pricomigdale, alune de padure pudrate fin cu sare, cafea turceasca si cafea-filtru. La parter, pe langa bomboanele cu visine trase in ciocolata si fructele confiate, se vindeau, in cutii, fondante... O braserie cu scaune inalte imprejurul barului fusese deschisa la parterul unui bloc interbelic de pe Bulevardul Nicolae Balcescu - noua denumire - care se invecina cu Biserica Boteanu.
Intrucat veneau studenti de culoare, nu putini in Bucurestiul epocii, i s-a spus "Katanga", porecla substituindu-i numele.
Primele doua congrese ale Partidului Muncitoresc Roman se desfasurasera in Sala Ateneului. Apoi, Ocarmuirea s-a gandit sa inalte o cladire anume pentru ele si asa a fost construita, la sfarsitul anilor '50, Sala Congreselor, cu o capacitate de 3600 de locuri, in spatele fostului Palat Regal. S-au demolat case
vechi pentru ca noul edificiu sa fie inconjurat de o duzina de imobile dominate
de un bloc turn cu 14 etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai exista
si azi magazinul "Filatelia", inaugurat in 1960, iar in capatul opus, colt cu
strada Stirbey Voda, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un
restaurant-expres spatios, modern pentru acele vremuri, in care se putea lua
masa de pranz compusa din doua feluri de mancare cu circa 10 lei.
Dupa ce in Sala Congreselor s-a tinut, in iunie 1960, al treilea conclav al partidului unic, au inceput sa fie proiectate aici filme,indeosebi premiere, i
s-a zis Sala Palatului si din 1962 au inceput sa cante pe scena ei solisti straini. Intre primii, Domenico Modugno. In iarna lui 1962 Modugno a cantat aici "Alleluia" si cateva din compozitiile sale; "Volare", "L'uomo in frak", "Piove",
ramasa multa vreme in amintirea romanilor prin refrenul "Ciao, ciao, bambina"... A inregistrat si el un disc la Electrecord. In acelasi an a mai cantat o celebra soprana peruviana de coloratura, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, facand furori cu "Un tango italiano". Era vremea muzicii usoare italiene - din 1964 Televiziunea Romana incepe sa retransmita Festivalul de la San Remo. Insa noul "dezghet" adusese cha-cha-ul, muzica latino-americana, concomitent cu bomboanele cubaneze (din trestie de zahar, colorate, in forma de inimioara) sitwist-ul... Unele case din Rahova, chiar dintre cele aflate pe strada
principala a cartierului, aveau banci la intrare. Vara, spre sfarsitul zilei, se asezau acolo la taclale barbati si femei - oameni trecuti de prima tinerete. Altii veneau din vecini cu scaunele lor. Discutau, fumau, rontaiau seminte cumparate cu 25 de bani cornetul. La sfarsitul anilor '50 inca isi mai aminteau de...Postul Festivalului.
In 1953 avusese loc la Bucuresti Festivalul Mondial al Tineretului. Participasera numerosi straini, indeosebi oameni de stanga, din partidele comuniste occidentale; altii venisera din Asia sau din America Latina. Aveau prilejul sa vada cum se traieste intr-o tara condusa de comunisti. Pentru ca Bucurestiul sa para un oras bine aprovizionat, chiar imbelsugat, cu doua-trei luni inainte Ocarmuirea incepuse sa dramuiasca drastic mancarea si bautura, astfel incat in saptamanile premergatoare Festivalului nu se mai gasea aproape nimic de cumparat in magazine. Timp de doua luni nu se vanduse nicaieri, inclusiv in localuri, un gram de bautura alcoolica. La sfarsitul "postului" au fost oameni care au lesinat, au facut infarct sau chiar au murit pentru ca abuzasera de bere, tuica sau vin.Un alt eveniment care se propagase in toate cartierele Bucurestiului, intr-o perioada in care se numarau pe degete artistii straini care veneau in Romania, fusese turneul lui Raj Kapoor - in 1958 -, solist si actor de film indian, protagonistul peliculei "Vagabondul". Raj Kapoor cantase la televiziune - aceasta emitea din 1957 - si inregistrase pe un disc Electrecord bucata coloanei sonore, cu tanguitorul refren Aaaavaramu, pe care lautarii aveau sa-l reia ani in sir prin bodegile orasului. Eram in clasa a doua cand am auzit cantecul, interpretat de un coleg tigan, Neacsu, care isi aducea uneori acordeonul la scoala, in versiunea "Pe Soseaua Colentina/Trece Rita cu masina..." Alti colegi, in ziua de Ignat, inainte de inceputul vacantei de iarna, aduceau la scoala soric din porcul taiat si parlit cu paie in propria curte. Curtile din Rahova erau fabuloase. Intr-una dintre ele, coplesita de bozii, otetari si salcami, despartita de un maidan printr-un gard cu uluci, zacea epava unei trasuri cu cos si felinare. Ma suiam in ea atunci cand mergeam la copiii familiei Slabacu - macedoneni. Erau si aromani in Rahova, indeosebi fosti negustori, si invatasem ceva din graiul lor, folosit ca pe o limba "secreta".. In alte curti existau fantani sapate in pamant, garaje dezafectate, cotete de porci, gaini in libertate racaind dupa rame, voliere de porumbei... Primavara izbucnea liliacul, iar o luna mai tarziu, cand curtile erau pline de flori si de verdeata, unii scoteau difuzorul afara, agatandu-l intr-un pom. Oamenii care nu aveau bani pentru aparat de radio si abonament cumparau un difuzor pentru care plateau o taxa lunara la Statia de radioficare. Aceasta retransmitea unicul post national, astfel incat difuzorul era un radio cu un singur program. Aparatele din comert erau anume concepute - nu aveau decat unde medii si lungi - ca sa nu poata capta Vocea Americii sau Europa libera, altminteri bruiate puternic, privilegiu de care se bucurau radiourile produse inainte de razboi. La petreceri se dansa dupa muzica de patefon, redata pe placi de 78 de turatii, avand imprimate o melodie pe fata si alta pe revers, care se faceau tandari daca erau scapate pe jos. Patefonul era pick-up-ul vremii, ace pentru el vanzandu-se in orice librarie sau papetarie (in provincie s-au gasit pana in 1972). Oamenii cu pretentii discutau despre "menajul" (asa i se spunea casniciei) Dorinei Draghici cu Nicu Stoenescu, tenor de muzica usoara si interpret de romante care il imita pe
Tino Rossi. Aceasta pereche era in varful topului. Cantau amandoi un slagar dulceag, "Firicel de floare-albastra". Toamna, daca aveau si gradina, unele localuri, precum "Strugurel", sau cel de la Piata Rahova, incropeau o mustarie imprejmuita cu stuf, unde se manca pastrama la gratar si se bea tulburel. Etalonul il reprezentau mustariile din Targul Mosilor, din Obor, unde in 1958 Maria Tanase a cantat pe estrada carciumii "La prispa inalta". Toamna era anotimpul care sporea aerul patriarhal al Rahovei. In octombrie, in curti, dar si pe strazile acelea cu aspect de ulite, se ardeau gunoaie, crengi, frunze uscate al caror fum se inalta lent si lenes spre cer. Cu o luna inainte, in septembrie, se aduceau de la piata legumele de pus la murat in borcane inalte de-un metru legate la gura cu celofan, tinute in magazia de lemne, in antreu, pe veranda sau in marchiza parfumata cu miros de gutui. Proprietarii nostri le pastrau in pivnita lor captusita cu caramizi, iluminata electric, inchisa cu un chepeng de metal. Tot acolo tineau, in sticle cu gatul lat insirate pe polite, marar, leustean, chimen, tarhon... Bulionul era fiert in curte, la foc de lemne,
intr-o oala de 50 de kilograme proptita pe pirostrii.
In Rahova mancarea era pregatita cu grija, minutios. Femeile din vechea
generatie fusesera casnice. Aveau retetele lor pentru musacale, ostropeluri,
tocane, plachii de peste, iahnii de fasole. De Craciun si de Paste erau scosi
din cuptor cozonacii simpli si cei cu felurite umpluturi; in zilele de pomenire
a mortilor se facea coliva cu grau arnaut fiert o noapte intreaga. Dulceata si serbetul tot in casa erau facute, ca si visinata ori micilecantitati de lichior si mastica. La fel, branzoaicele, baclavalele, saleurile, gogosile "infuriate"pudrate cu zahar...

Prin 1944, sub cele mai indarjite bombardamente americane, Bucurestiul petrecea la fel ca in anii nebuni ramasi in urma cu doua decenii. Mancarea era ieftina, hotelurile primitoare iar gradinile de vara, Rasca, Otetelesanu si Carabus, dar si Bordeiul, inca de pe atunci asezat la marginea Herastraului, raspandeau pana in mahalalele marginase mirosul de patricieni la gratar si sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone.

Pe Calea Victoriei intrau si ieseau din umbra enorma a Palatului Telefoanelor atat automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibitiei si a lui Eliot Ness, cat si trasuri, asa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau sa care lumea bogata a orasului la sosea. Distractiile erau peste tot la-ndemana.

La Opereta canta inca Leonard, circul Sidoli (fara batranul Giovanni Sidoli, care murise cu un deceniu in urma, dar cu cele doua fiice ale lui impamantenite aici si maritate cu mari financiari evrei) se lauda, dupa ce arsese deja de patru ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, si cu douazeci si patru de cai impodobiti cum nu se mai vazuse pana atunci, iar santanurile atrageau o clientela vesela si petrecareata, intre care distingeai nu rareori ofiteri germani insotiti de femei de lux, femei fara oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe intretinute de unul sau de altul, dar destule si dintre cele care nu se jenau sa-si afiseze tariful pe usa lor din hotelul in care primeau musteriii.

Una dintre acestea era Zaraza, si povestea ei m-a emotionat intotdeauna nu prin ciudatenia ei nemaivazuta, cat prin faptul ca e adevarata. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume tiganesc traditional. El inseamna Minunata. Femeia foarte tanara ce-si facuse intrarea, in seara fatala cand a inceput totul, in localul Vulpea Rosie de pe Selari, la bratul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era intr-adevar tiganca, avea fata aspra, buzele ca de barbat senzual si parul atat de negru si de lucios, incat de buna seama ca fusese dat cu pumni intregi de ulei de nuca. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri si pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame.

Grupul tabari la o masa rezervata, se ceru sampanie, se facura glume, se rase nepoliticos de tare. Pe mica scena de cabaret dansa o femeie grasa cu un sarpe letargic. Urma un numar cu porumbei dresati. In fine, aparu, abia vazut prin valurile de fum aromat de la havane, Cristian Vasile. Aplauze nebunesti il insotira.

Probabil ca acest nume, unul dintre cele mai faimoase la vremea lui, nu mai spune prea mult in ziua de azi. Unii-si mai amintesc de cantecele lui, dar mai degraba ca sa rada de vocea nazalizata care iesea din patefoanele cu inregistrari extrem de proaste. Pe vremuri, ca sa inregistreze un cantec, cantaretul trebuia sa-si vare capul intr-un fel de goarna de alama, care-i altera complet vocea. La randul lor, placile "Pathe", chiar si cele de calitate, inregistrate sub sigla "His Master's Voice", erau de ebonita si, cu vremea, se fisurau, imbatraneau, iar acul de fier grosolan le zgaria iremediabil. Cu toate acestea, tangourile lui Cristian Vasile sunt atat de neobisnuite, au o linie sonora atat de originala si de miscatoare si cuvinte de un kitsch atat de induiosator, incat eu, cel putin, le-am iubit de la prima ascultare. Putini mai stiu ca autorul Zarazei, al Ramonei si al neuitatului, desi uitat, Aprinde o tigara a fost Gardel al nostru, atat prin muzica lui, cat si prin viata romanesca pe care a dus-o.

La Vulpea rosie toata lumea venea pentru Cristian Vasile, asa cum Zavaidoc, alta glorie a momentului, facea sa prospere ingerasul, faimosul local al Vioricai Athanasiu. Cei doi mari nu se iubeau. Zavaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borila. Le platea ca sa-l protejeze. Cristian Vasile isi dadea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, fratii Grigore. De mai multe ori guristii se-ntalnisera, insotiti de malacii lor, si scosesera cutitele. Povestea mea incepe insaintr-un moment de armistitiu.
In acea seara barbatul in smoking alb, mult prea sic pentru infatisarea lui de docher dat cu briantina, incepu cu un cantec pe care abia-l compusese. Publicul nu-l stia, asa ca-i sorbi vorbele in tacere. Nu, vocea sa nu era metalica. Era o voce de barbat intreg, ti-l puteai imagina cantand pe Humphrey Bogart. Doar textul era usor siropos, dar prin aceasta contrasta fermecator cu vocea prea aspra, grava si retinuta:

Ti-aduci aminte
Ce dulci cuvinte
Ne trimeteam in scrisori?
Odinioara
Pe dinafara
Le stiam uneori.
Scaldate-n lacrimi noi le citeam
Si-apoi le sarutam.
Visul se curma
Si-n cea din urma
Eu nu stiu ce sa-ti mai scriu..

Ce vrei sa-ti scriu
Acuma, cand ne despartim?
E prea tarziu,
Noi nu ne mai iubim.
Cuvinte dragi de-amor
Le-am tot rostit la timpul lor.
Atat le-am repetat...
Ne-am inselat...

Cei din public, imbogatitii si colaborationistii orasului, putred de corupti, pareau sa fi uitat pana si ei Sodoma josnica si monotona a vietii lor. Unii taceau, privind sticlos in fata ochilor. Altii duceau paharul alungit de sampanie la gura si beau din el mult mai mult decat de obicei. Femeile, multe dintre ele tarfe trecute prin ciur si darmon, plangeau ca scolaritele. Se surprinse si Zaraza lacrimand, si nu-si amintea s-o mai fi facut vreodata. Cantaretul mai zise doua cantece vechi si se retrase. Tiganca statu jumatate de ceas ca pe ace si iesi dupa el. Intra in odaia improvizata a artistilor, unde dadu peste imblanzitoarea de serpi despuiata pe jumatate, gadilata de dresorul de porumbei si razand vulgar. Cristian Vasile era la o carciuma din preajma. Nu manca niciodata in localul unde canta. Il gasi la carciuma, stand la o masa, singur, cu un pahar de absint. I se aseza in fata. Baura impreuna, vorbira ore-n sir (ce-si spusesera nu vom sti niciodata), se apucara de mana, ascultara inlantuiti vioara arsa a unui tigan batran si, adanc in noapte, plecara amandoi.

In noaptea aceea Zaraza deveni femeia lui, cum avea sa ramana inca aproape doi ani de zile, fara vreo tradare si fara macar un gand la altul. La randul lui, cantaretul nu mai iesea nicaieri fara "nebuna lui adorata", cum o numea mereu. Faimosul cantec care o imortalizeaza se nascu dupa vreo jumatate de an de trai zi si noapte-mpreuna, si are versuri cum nu se mai scrisesera pe malul Dambovitei:

Cand apari, senorita, in parc pe-nserat
Cu,in juru-ti, petale de crin,
Ai in ochi patimi dulci si luciri de pacat
Si ai trupul de sarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinti,
Sanii tai un tezaur sublim.
Esti un demon din vis care tulburi si minti
Dar ai zambetul de heruvim.

A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a intrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucurestilor. Se canta in berarii si-n adaposturile antiaeriene si o cantau soldatii in transee. Iar fermecatoarea tiganca devenise la fel de cunoscuta ca si celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lasa de dorit un pic cand canta la Grandiflora (caci se apucase si ea de lucrativa meserie):

- Of! Lelita carciumareasa,
N-ai o fata mai frumoasa
Sa ma serveasca la masa?
- Ba mai bine servesc eu,
C-ai fost santiclerul meu.

Doi ani de vis trecura ca-n vis, si de-aici incepe partea sumbra si incredibila, totusi cu totul si cu totul adevarata, a povestirii mele. Dupa cum se stie, artistii faimosi din acea vreme - daca nu si cei de azi, si n-ar trebui sa ne-ndoim daca ne gandim la rapperi si la Pavarotti - erau siliti sa lucreze mana-n mana cu mardeiasii orasului, care aveau monopolul asupra cabaretelor, cazinourilor si bordelurilor. Un cantaret vestit nu era pentru ei mai mult decat o prostituata careia-i luau buna parte din agoniseala.

Smulgandu-si perii de disperare in fata rivalului sau prodigios, Zavaidoc incerca mai intai sa-l invinga cu mijloace nobile. Pierdu nopti intregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la Gavrilescu, incercand sa mai faca vreun cantec de succes. Prada unei dezolante lipse de inspiratie, fura o melodie de la Sinatra si fu prins. Cand mai iesea pe scena, avea acum parte mai mult de cotcodaceli si fluieraturi. Atunci apela la Borila de la Bariera Vergului. Talharul, cu un canin de aur si intolit cu vesta cadrilata cum nu mai dadea voie nimanui sa poarte, il asculta si-i explica sfatos ca nu-l poate omori pe Cristian Vasile. "Nu de alta, da-mi place si mie cum ii zice si-ar fi pacat de Dumnezeu." Si banditul, facandu-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se innegrise de invidie, incepu si el sa fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe cand murmura, cu ochii pe jumatate inchisi de placere, cantecul fatal.

A doua zi dupa Sf. Dumitru, Zaraza iesi, dupa obicei, pe-nserate, sa-i ia tutun iubitului ei de la chioscul din colt. Peste Calea Victoriei, in dreptul cladirii Casei de economii, se lasase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al caruia femeia nu-si dadu seama ca din invalidul care vindea acolo nu mai ramasese decat carja, tinuta acum sub brat de un om al lui Borila deghizat. Cum aparu Zaraza, cu un sal de Indii la gat, matahala lepada carja si, sub cerurile ca de pacura in flacari, o apuca de par pe femeie. O privi in ochi ranjind, o musca salbatic de buzele invinetite si, parca din aceeasi miscare,ii reteza beregata cu sisul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dambovitei, unde i se stersera urmele.

O gasira in zori, cu rochia muiata in sange, si cantaretul, care deja rascolise orasul toata noaptea, dupa ea, fu imediat anuntat. La comisariat, povestea mai tarziu politistul de garda din acea zi, Cristian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie in ochi. Cand ii dadura drumul, se duse tinta in prima carciuma si bau pana nu mai stiu de el. Timp de cativa ani mai apoi li se arata musteriilor locul de unde cantaretul muscase din masa.

Zaraza fu arsa la Crematoriul Invierea, care atunci se afla undeva in preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni in lacrimi, nu si Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, maretul dric de abanos sculptat, tras de cai mascati, vadea prin geamurile de cristal o frumusete de femeie cu ochii deschisi, caci pleoapele cu gene lungi nu voisera sa coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenusa fetei umplu o urna ce avea ca toarte doi ingeri de fier forjat.

Nu trecura nici doua zile si urna a fost furata din firida ei din interiorul crematoriului. Am cercetat colectia de ziare din acea perioada ca sa ma conving de realitatea acestei povesti. Am gasit titluri cu litere de-o schioapa in gazetele vremii anuntand furtul urnei. Ceea ce nu s-a stiut insa niciodata, ceea ce am aflat doar eu, printr-o intamplare, este cine a fost cel care-a comis acest sacrilegiu. Nu vreau sa fac din asta cine stie ce enigma. Fireste, dupa cum banuiati, hotul n-a fost altul decat Cristian Vasile, cantaretul, care isi invinsese, innebunit de dragoste si disperare, vechea lui teama de strigoi.

Intrase-n miez de noapte pe o ferestruica a crematoriului, pasise pe dalele umede, se-mpiedicase de caruciorul cu care se impingeau mortii in cuptor si, sub sinistra bolta de malachita sculptata, pipaise zeci de urne frumos aliniate ca sa dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O stransese la piept si-si apasase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasa, cantaretul aseza urna pe-un gheridon din coltul odaii si, chiar din dimineata urmatoare, incepu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fara-ndoiala sminteala. Mi-e greu pana si sa pun pe hartie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totusi cat se poate de simplu: in fiecare seara, timp de patru luni de zile, Cristian Vasile a mancat cate-o lingurita din cenusa Zarazei. Cand ultimele urme de cenusa de pe peretii urnei au fost inghitite, cantaretul si-a turnat terebentina pe gat, dar n-a reusit sa moara. N-a facut decat sa-si arda coardele vocale, terminand cu cantatul pentru totdeauna. A disparut cu totul si din Bucurestiul real, si din celalalt Bucuresti, fantomatic si cetos, din memoria oamenilor.
Pagina se intoarce in 1959, la Piatra-Neamt. Acolo a fost gasit pe post de masinist (tragea in fiecare seara cortina), un batran cu aspect de boschetar, caruia teatrul ii dadea, de mila, o paine. Cineva i-a spus ca era Cristian Vasile si ca fusese faimos la vremea lui".

Culorile curg, mangaierile se frang, cantecele amutesc, cortina se lasa: "Unchiul meu i-a dat batranului o cinzeaca si acesta, gajaind in soapta, i-a povestit cele de mai sus. Le povestea oricui, dar nimeni n-a pus pan-acum povestea pe hartie. O fac eu,in cele din urma, deplin constient de faptul ca nu aceste biete pagini vor duce mai departe amintirea lui Cristian Vasile, ci refrenul etern al iubirii". Poate din el, se va naste intr-o buna zi, un film de succes.

refrenul etern al Zarazei:

Vreau sa-mi spui, frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbatezi mereu,
De a ta sarutare, Zaraza,
Vreau sa mor si eu...

bucurestiul Zarazei


Zaraza


Cristian Vasile


Zavaidoc


Berila-criminalul


formatia


tango

superba poveste...inimaginabila, oarecum...pare mai mult o legenda pe care oamenii o "ajusteaza", sa zic asa, de fiecare data cand o spun si altora...
nu stiam ca intr-adevar exista o "zaraza"...credeam ca e doar in versurile cantecului...

frumos..., foarte frumos...

te felicit nicole pt ca ai avut rabdarea de a ne spune aceste lucruri.

iti multimesc albina,eu iubesc tot ce tine de perioada interbelica si nu numai si sper ca or sa va placa si de aici in colo povestirile pline de farmec ale acelor vremuri

abia astept.
tot ce stiu despre perioada pasoptista...sunt scriitorii( de curand a facut fiica-mea un proiect cu acei scriitori) .in rest...nu prea mare lucru cunosc...

aaaa, era sa uit...si-mi plac la nebunie tinutele doamnelor...acele crinoline si umbrelute...imi par atat de feminine...mi-as fi dorit de multe ori sa ma fi nascut in acele vremuri

si eu,dar as fi fost ca si acum o rebela.eram femeia care umbla in straie barbatesti,ceva de neimaginat pentru acele vremuri

HANUL LUI MANUC
În vechiul târg al Bucurestilor, începând de pe la 1700, au existat câteva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decât altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri. Dupa originea ori starea sociala a ctitorului si dupa specificul acestor asezaminte comerciale, hanurile bucurestene de altadata au fost numite "domnesti", "mânastiresti" sau "bisericesti", "boieresti" si "negutatoresti", desi toate aveau aceeasi menire economica, în cuprinsul vechiului târg. În cea din urma categorie istoricii au asezat si "Hanul lui Manuc", de departe una dintre cele mai faimoase constructii de acest gen din Valahia, nu numai datorita dimensiunilor sale impunatoare, ci si prin figura ctitorului sau, legendarul "Manuc Bey". Iata, pe scurt, povestea controversatului personaj istoric si a hanului care îi poarta numele pâna în ziua de astazi.

Omul si epoca
Pe numele sau întreg Manuc Mirzaian, armeanul se tragea dintr-un neam de negustori foarte bogati, originari din regiunea Araratului, dar stabiliti la sud de Dunare, în cetatea Rusciuk, pe la jumatatea secolului al XVII-lea. Moartea timpurie a tatalui sau l-a facut pe Manuc sa ia în propriile mâini afacerile de familie, înca de la o vârsta tânara, dovedindu-se, asemenea majoritatii armenilor, foarte înzestrat pentru asa ceva.

Portretul pe care George Potra i-l face acestui personaj - în remarcabila carte "Istoricul Hanurilor Bucurestene", pe care am folosit-o si noi ca sursa de documentare pentru evocarea de fata - ramâne memorabil. "A fost înzestrat de natura cu calitati exceptionale. Era un barbat frumos si impunator, foarte inteligent si cult, dovada ca vorbea 12 limbi la perfectie. Era întotdeauna elegant si distins, fin psiholog si adânc cunoscator de oameni, siret si abil, în acelasi timp, marinimos si larg la suflet, dar stia sa fie, deopotriva, curtenitor si voluntar, ba chiar energic, în functie de orice situatie. Marea sa calitate era aceea de a vedea sfârsitul lucrurilor mai înainte ca acesta sa se produca, astfel încât stia întotdeauna ce trebuie sa faca. I-a placut sa fie bogat si a reusit sa aiba o avere imensa, în bani si proprietati".

Însa Manuc a fost, pentru acea epoca, o personalitate misterioasa si paradoxala. Se spune despre el ca era francmason si "agent dublu", adica facea spionaj atât pentru Imperiul Otoman, cât si pentru cel tarist. A fost ridicat la rangul de "dragoman" (un fel de prefect) si "bey de Moldova" (adica print) chiar de sultan, prin firman dat de Înalta Poarta, iar tarul Alexandru I i-a conferit titlul de "cavaler al Ordinului Sfântul Vladimir". Pe lânga aceste onoruri, avea inclusiv titulatura de "prim negustor si vistier al regiunii Rusciuk". În 1808, Manuc tradeaza cauza turceasca si se refugiaza la Bucuresti, punându-se sub protectia armatelor ruse, cu toate ca va continua sa arbitreze, din culise, conflictul dintre cele doua mari puteri. Turcii l-au acuzat ca a fugit cu câteva milioane de galbeni din vistieria Rusciukului si au cerut tarului, în repetate rânduri, extradarea sa.

Din aceste motive, dar si din ratiuni negustoresti, Manuc nu a zabovit foarte mult în capitala Tarii Românesti, lasându-si numeroasele afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. El s-a mutat, pentru o scurta perioada, la Sibiu, dupa care s-a stabilit, împreuna cu întreaga familie, la Chisinau, în Basarabia, unde a cumparat mosia Hancesti, cu 300.000 de "lei-aur". Moartea sa prematura ramâne o enigma în jurul careia s-au tesut tot felul de legende. Dupa unii, ar fi fost otravit de un spion turc infiltrat în anturajul sau (fapt de care se temea însusi Manuc, dovada ca a încercat sa-si piarda urma), dupa altii, sfârsitul zilelor s-ar fi datorat unui accident de calarie. Cert este ca, la 20 iunie 1817, în vârsta de numai 48 de ani, Manuc Mirzaian înceta din viata, la fel de misterios precum traise, iar trupul lui era îngropat în curtea Bisericii Armenesti din Chisinau, unde ramasitele sale pamântesti se gasesc pâna în zilele noastre. În urma paradoxalului personaj ramâneau o tânara sotie vaduva, frumoasa Mariam, si sase copii minori, care nu vor sti sa administreze imensa avere mostenita de la defunct.

Scurta istorie a hanului
În 1806, cu doi ani înainte de controversata fuga a lui Manuc peste Dunare, izbucnise razboiul ruso-turc, de pe urma caruia agentul dublu avea sa faca o adevarata avere, uzând de mijloace nu tocmai ortodoxe. Folosindu-se de instinctul sau infailibil, armeanul a simtit nevoia sa-si largeasca sfera afacerilor si în Tara Româneasca, tocmai pentru a preveni orice eveniment neasteptat. În a doua jumatate a anului mentionat, Manuc începe construirea faimosului han, dupa ce cumparase pe bani grei partea de teren aferenta constructiei, în suprafata de aproape un hectar, care facuse parte altadata din Curtea Domneasca de la Bucuresti.

Dupa primii doi ani de conflict militar ruso-turc, rastimp în care armatele tariste se instalasera în capitala Tarii Românesti, monumentala cladire este încheiata si - dupa unii istorici, deloc întâmplator! - Manuc se refugiaza peste Dunare, cu întreaga familie si o avere colosala, ale carei dimensiuni reale au ramas necunoscute. Tot în toamna acelui memorabil an 1808, "bey"-ul francmason face inaugurarea hanului, ce s-a dovedit ulterior o afacere de mare succes. Din 1808 si pâna la semnarea Pacii de la Bucuresti, în 1812, între armatele ruse si cele turcesti (an în care negustorul armean se muta definitiv la Chisinau, dovedind ca nimic n-a fost întâmplator în viata sa, caci tocmai atunci Basarabia devenea provincie ruseasca!), "Hanul lui Manuc", cum era denumit deja, a fost ocupat aproape în întregime de ofiteri taristi si nenumarate delegatii de consilieri sau ambasadori otomani, ce duceau nesfârstite negocieri pentru semnarea tratatului. Fiecare dintre acestia îi plateau proprietarului 40 de "lei-aur", pe zi, pentru cazare si masa... De altfel - pentru a avea o oarecare masura a proportiilor acestei afaceri - din diferite înscrisuri ale epocii, pastrate pâna în ziua de azi în arhive, reiese ca, în perioada de maxima înflorire, care a mai durat câtva timp si dupa moartea lui Manuc, beneficiile anuale ale hanului se cifrau în jurul unei sume medii de peste 130.000 de galbeni "negauriti si cu marginile neîndoite", ceea ce reprezenta un venit foarte mare.

Cutremurul din 1838, care a dus la darâmarea Turnului Coltei din Bucuresti, a pricinuit si "Hanului Manuc" serioase daune, motiv pentru care fiul cel mare al ctitorului, ramas în Basarabia, ce administra hanul prin intermediul unui epitrop, s-a hotarât sa vânda proprietatea mostenita, fapt întâmplat abia în 1842. Pâna târziu, dupa revolutiile burgheze de la 1848, Hanul lui Manuc a ramas, daca ne putem permite sa folosim un termen consacrat în zilele noastre, un veritabil centru comercial care si-a schimbat de mai multe ori proprietarii, fie prin vânzare, fie prin "luare în arenda". La 1862, când noul proprietar devine negustorul Lambru Vasilescu, hanul cunoaste o renovare lunga si costisitoare. Din aceeasi perioada, premergatoare Razboiului de Independenta, începuse moda "otelurilor" frantuzesti. Asa se face ca, la redeschiderea sa, abia în 1874, hanul se numea "Marele Hotel Dacia" si îsi va pastra aceasta denumire pâna dupa cel de-al doilea razboi mondial, când autoritatile comuniste îl vor nationaliza.

Schimbarea epocilor, schimbarea mâncarurilor...
Daca ne întoarcem în timp, pe lungul fir al amintirilor si evocarilor despre vechiul han, descoperim ca, în acord cu fiecare perioada istorica, s-au schimbat atât vestimenattia, cât si obiceiurile culinare ale celor care au însufletit viata de doua veacuri a marelui han din capitala. Singura, structura arhitectonica a monumentalei constructii a ramas aproape nemodificata, cu doar câteva rare deosebiri.

La sfârsitul epocii fanariote, în subsolul hanului se gaseau 15 pivnite boltite si câteva magazii. Aici se depozitau vinurile si rachiul, împreuna cu butoaiele de braga, alaturi de provizii alimentare, saci cu grâne sau cafea, lemnele pentru încalzit, baloturi de fân pentru cai si budanele de pacura pentru iluminat. La parter se aflau, pe latura exterioara, 23 de pravalii ce functionau dupa principiul foarte actual al închirierii spatiilor comerciale, 2 saloane mari pentru ocazii, în care, de obicei, serveau prânzul calatorii mai modesti, cazati peste noapte, plus 16 camere de servitori si bucatari, 4 odai comune pentru îngrijitorii de cai si un tunel (ce gazduieste astazi crama hanului!) în care încapeau peste 500 de persoane, pentru cazurile de forta majora ale vreunui asediu, caci în Bucurestii acelor vremuri mai existau înca bande de razvratiti sau contrabandisti înarmati. În fine, la etaj, pe "doua caturi" se aflau 107 odai pentru oaspeti, cel mai ades negustori înstariti de prin toata Peninsula Balcanica sau calatori straini, aflati în trecere prin Tara Româneasca, plus "Sala Domneasca", în care se organizau numai banchete de gala, si un "chiosc cu veranda", ce avea vedere spre Dâmbovita, astazi disparut.

În mijlocul curtii, pavata cu piatra de râu, fusesera amenajate o cafenea si o bodega, cu toate dependintele lor, pe lânga o gradina cu fântâna arteziana, prima de acest fel din Bucuresti. Se servea "cafea la filigean", braga "în cani de tabla" sau vin în carafe de pamânt. Berea nu era cunoscuta aici, iar sampania si coniacul erau rezervate pentru cei de la etaj. Deseori, consumatorii purtau salvari si turbane, dupa moda orientala. La mare pret era "potrocul de gaina", friptura de miel si zaharicalele. Între doua feluri, se mai tragea câte un fum din narghileaua aflata la piciorul mesei. Pravaliile vindeau, pe lânga "postavuri" sau "ghiuluri", halvita, halva, sarailii si "vata pe bat". Când a sosit perioada "bonjurista" au aparut redingotele cu melon, trabucurile, ceaiul verde, mititeii si patricienii, salata de "boeuf" si purcelul de lapte la tava. În vremea când Hanul lui Manuc si-a schimbat numele în "Marele Hotel Dacia", aparuse deja, la bodega din curte, berea la halba, adusa în România de Regele Carol I. În "Sala Domneasca" aveau loc baluri mascate si serate mondene, la care se serveau platouri cu peste sau cu felii de friptura rece de mistret, însotite, fiecare în parte, de vin alb sec si vin negru. Pâna târziu, dupa primul razboi mondial, în aceeasi sala au fost organizate spectacole de teatru pentru protipendada, în timpul carora se ofereau piscoturi cu sampanie, sau întruniri politice cu public, la care "cafeaua Marghiloman" era oferita gratuit de organizatori.

Asa cum spuneam si la începutul acestui capitol, fiecare schimbare de epoca a atras dupa sine, în mod firesc, o noua vestimentatie si noi obiceiuri culinare. Dar în întreaga sa istorie, de doua sute de ani, indiferent ce denumire a purtat, Hanul lui Manuc a ramas nemiscat, la doi pasi de "kilometrul zero" al Bucurestilor, pe locul în care l-a construit legendarul sau ctitor, ca un simbol al faptului ca ne aflam cu adevarat la Portile Orientului

Hanul


Manuc Bay

Preistorie şi istorie veche
Rezultatele cercetărilor arheologice atestă că teritoriul pe care se află Bucureştiul a fost locuit neîntrerupt încă din epoca paleolitică (aşchii tăioase din cremene, un „nucleu” de silex descoperite pe malul Lacului Fundeni, carierele de nisip din Pantelimon, dealurile de la Mihai-Vodă şi Radu-Vodă [1]). Au fost scoase la iveală numeroase aşezări neolitice; din perioada culturii Dudeşti s-au descoperit urme la Dudeşti, pe malul Lacului Cernica, pe malul Lacului Fundeni etc. Din perioada culturii Boian s-au găsit urme la Glina, Dudeşti, Căţelu, Bucureştii-Noi, Giuleşti, Dealul Spirei, Pantelimon. La Cernica s-a găsit una din cele mai mari necropole din Europa din perioada Boian. În morminte s-au descoperit şi „perle” din minereu de cupru, cele mai vechi din ţară şi printre cele mai vechi din Europa [2].

Din perioada culturii Gumelniţa s-au găsit aşezări la Glina, Jilava, Măgurele ş.a. La Chitila s-a descoperit o brăţără de aramă, cu capete în formă de şarpe. Acest tip de brăţară stă la originea altor brăţări cu capete de şarpe realizate însă mai târziu. Se confirmă astfel părerile istoricilor Vasile Pârvan şi Nicolae Iorga că arta traco-dacilor are origini în milenii anterioare [3].

S-au descoperit urme din cultura Tei (a doua etapă a bronzului): securi de bronz, cuţite, ace, vârfuri de săgeţi etc., din epoca fierului, în special din partea a doua a epocii, care coincide şi cu începutul culturii geto-dacilor. La Bălăceanca s-au descoperit două aşezări cu zece bordeie şi şase locuinţe de suprafaţă. Urme ale unei locuiri îndelungate s-au găsit sub mănăstirea Mihai-Vodă. S-au descoperit: cuptoare de ars oale, ceşti dacice, o monedă din timpul împăratului roman Galienus, cosoare, râşniţe rotative etc.

Descoperirile din secolul al IV-lea confirmă coexistenţa în zona Capitalei a unor populaţii dacice cu goţii şi sarmaţii de ramură alanică şi faptul că existau relaţii cu romanii. Din secolele VI-VII s-au descoperit pe malurile Colentinei şi Dâmboviţei semibordeie cu o cameră, cu cuptor de gătit şi unelete casnice, ceramică. În secolele X-XIV urme de aşezări s-au găsit pe malurile tuturor apelor din zonă, bordeie cu cuptoare de gătit şi încălzit, ceramică fină, monezi, urme ale culturii Dridu La Pipera, în Bucureştii Noi, în Piaţa de Flori, la Crângaşi şi la Giuleştii-Sârbi au fost descoperite aşezări ale populaţiei vechi româneşti din secolele X-XI, iar în pădurea Pantelimon, pe malul Lacului Tei, aşezări din secolele XII-XIV [4]. Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise.


[modifică] Întemeierea oraşului

Hrisovul lui Radu cel Frumos dat în Cetatea de Scaun a Bucureştilor, 14 octombrie 1465Tradiţia spune că întemeierea oraşului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alţii pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiţii este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner.

O altă tradiţie, din secolul al XVI-lea, vorbeşte despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureştiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Ţara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureştiul este numit „Cetatea noastră”

Prima atestare documentară certă a Bucureştiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Ţepeş scuteşte de dări şi întăreşte dreptul de proprietate al unor locuitori [5]. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900 [6]. Vlad Ţepeş petrece patru din cei şase ani de domnie „în cetatea Bucureşti”, preferându-l reşedinţei Târgovişte.

În timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, 18 din cele 25 de documente care au înscris pe ele locul de unde au fost emise sunt din Cetatea de Scaun Bucureşti [7].

Mircea Ciobanu în timpul domniei sale ridică un palat domnesc numit mai tîrziu Curtea Veche; în 1558-1559 în curtea domnească se construieşte o biserică, cea mai veche construcţie păstrată în forma sa originală iar în 1562 se ridică şi biserica Sf. Gheorghe cunoscută ca Sf. Gheorghe-Vechi sau „cel românesc” după ce Constantin Brâncoveanu construieşte în 1707 Sf. Gheorghe-Nou sau „cel grecesc”.

Oraşul se dezvoltă continuu iar din secolul al XVII-lea se întinde şi pe malul drept al Dâmboviţei; în partea de vest se întinde până în zona Cişmigiu iar în est până la intersecţia Căii Moşilor cu Hristo Botev de astăzi [8]. În 1563 este menţionat „pazarul” (de la turcescul bazar), piaţa Bucureştiului situată în apropierea Curţii domneşti. Zece ani mai tîrziu, în 1573 Alexandru al II-lea Mircea înfiinţează la mănăstirea Plumbuita prima tipografie cunoscută din Bucureşti.
În septembrie 1593 Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti iar în 1594 începe lupta antiotomană. La 15 august 1595 Capitala este ocupată de turci; Sinan Paşa întăreşte oraşul săpînd un şanţ lat de circa 6 metri şi tot atât de adânc şi întărituri la marginea şanţului din două rânduri de trunchiuri de copaci îngropaţi care aveau spaţiul dintre ei umplut cu pământ. Bisericile au devenit Moschei [9]. La retragerea turcilor din Bucureşti, în octombrie 1595, Sinan Paşa a prădat şi a incendiat oraşul.

N. Constantinide. Amintiri

„M-am nascut la Bucuresti in ultimii ani ai secolului al XIX-lea dintr-o familie originara din Constantinopole, unde au trait stramosii mei greci-fanarioti din tata-n fiu. La inceputul secolului al XVIII-lea, unul dintre stramosii mei a venut in Romania impreuna cu printul Nicolae Mavrocordat, domnitor al Moldovei. Acest stramos, aflat in anturajul printului, a cumparat mai tarziu pamant langa Bucuresti si casa in oras[...] Strabunicul meu, adica bunicul tatii, a luptat in 1821 alaturi de Alexandru Ipsilanti pentru eliberarea grecilor de sub jugul turcesc, dar a fost prins si macelarit de turci, iar familia a fost nevoita sa se refugieze in strainatate. A trait mult timp in exil, in Serbia intai, apoi la Viena. Din fericire o mare parte din averea lor fusese depusa in banci austriece. [...] crescut la Viena, bunicul meu fusese un om bogat si cultivat, dar taciturn si distant. El si-a dus traiul linistit, a voiajat mult si s-a ocupat de averea sa din care o mare parte era formata din pamanturi in Romania. [...] bunica imi vorbea foarte rar despre sotul ei. Singura amintire pe care mi-o povestea adesea era voiajul de nunta de la Bucuresti la Viena cu trasura si apoi cu trenul la Paris. Mirii erau insotiti in acest voiaj de un paznic albanez imbracat in costum national brodat cu fir de aur si pe cap cu traditionalul fes. Era inarmat cu doua pistoale si un iatagan turcesc. Bunica avea pe atunci 15 ani. Intr-unul din hanurile de popas, bunicul, ca proaspat mire, a dat sa intre neanuntat seara in camera bunicii. Era cat pe-aci sa fie omorat de albanezul alertat de strigatele miresei.
Mama mea se tragea dintr-o familie de francezi emigranti de la 1789. A murit cand aveam eu trei ani. Era mica, blonda, cu ochi mari, albastri. Casa parinteasca in care m-am nascut se afla in centrul Bucurestiului, era acoperita cu vita salbateca si inconjurata de o gradina umbroasa si putin primitiva, cu copaci foarte batrani, cu multe flori si tufisuri. Cea mai importanta incapere era salonul mare de la parter cu ferestrele care dadeau spre parc, cu trei usi cu obloane mari. Era incarcat cu covoare , bibelouri, portelanuri colorate si mobile vechi provenind din toate epocile. In salon se aflau comode lucioase din secolul al XVIII-lea, mese mici italienesti din lemn negru si cu patina, fotolii mari frantuzesti cu perne de matase putin decolorate si un divan mare stil Empire capitonat cu matase galbena. Toate acestea dadeau un aer de lux batranesc si intim ca in majoritatea caselor locuite multa vreme de descendentii aceleiasi familii. Pe peretii tapetati cu matase verde atarnau potrete si peisaje de pictori uitati, miniaturi si gravuri vechi in rame aurite. Toate acestea erau dominate de doua portrete ale bunicilor mei pictate la Viena sau la paris la inceputul secolului al XIX-lea, cand erau tineri. Ele se aflau acolo si peste jumatate de veac deasupra unei comode pe care se afla un portelan chinezesc flancat de doua candelabre de argint.
Cand eram mic, tatal meu obisnuia sa coboare dupa amiaza in salon, unde ramanea pana seara pe un fotoliu langa fereastra, sub portretele parintilor sai, citind, fumand sau pur si simplu visand. Mi-l amintesc asa cum era atunci, cu mustata lui neagra si lunga , cu ochii putin ridati, cu fata sa fina aplecata pe o carte sau cu capul dat pe spatarul unui fotoliu. Semana ata de ciudat cu tatal sau din tablou...
Cand ma gandesc la tata, il vad asa cum era atunci, tanar, vesel si frumos, cu ochii stralucitori, cu degetele sale albe impodobite cu o sevaliera, cu miscari lente, expresive, pline de gratie orientala. Era un dandy in cercurile sale de prieteni, era elegant. Il vad si acum traversand gradina cand venea acasa cu redingota aceea din stofa gri moale, bine cambrata pe talie, cu palaria melon, pusa pe-o parte si cu mainile inmanusate tinand un baston cu manerul de aur. Ii placeau oamenii, calatoriile, artele, muzica si lectura si avea multi prieteni pe care stia sa-i atraga cu sarmul lui fizic si psihic. Canta la vioara si pian, stia 8 sau 9 limbi straine, dar vorbea aproape numai in franceza. Era un om cultivat, monden si poate putin superficial, care ducea o existenta fara griji, fara mari emotii, in mijlocul unui cerc de oameni satisfacuti si cultivati, atat de tipici pentru societatea bucuresteana de sfarsit de secol al XIX-lea. In fond, singura grija era cea pe care toti o aveau in Romania – starea recoltei. Intr-o tara in care toata lumea facea politica si in care politica era totul, el nu a vrut niciodata sa faca politica. Era convins ca eroismul era ceva depasit si ca in timpurile acelea, un om ca el era mai bine sa isi traiasca viata linistit si sa caute satisfactii doar pe plan spiritual, in care straluceau in toata splendoarea un Renan, un taine, Ibsen, un Wagner, un Debussy si filosofii germani. Cred ca aceasta era starea de spirit a intregii sale generatii, generatia de sfarsit de secol, care a trait o perioada lunga de liniste si de abundenta, putin plictisit si nestiind ce sa-si mai doreasca. Il preocupau insa problemele sociale si se temea ca totul se va sfarsi printr-o noua mare revolutie, urmata de un val de reactiune si tiranie. A fost o vreme, la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului al XX-lea cand „lumea” adica locuitorii Europei, intre care ne numaram si noi – nu s-a mai temut de razboaie si revolutii, Nu mai exista decat progres si prosperitate. Se temea mai putin de o eventuala revolutie, cat de perioada de dinainte si de dupa ea. Revolutiile, spunea el, au intotdeauna un grad de idealism, in timp ce urmarile sunt crude si imprevizibile.”Revenim la grecotei cu nas subtire – Constantinide. „Mi-am petrecut copilaria in anii in care nimeni nu se gandea la razboaie si revolutii, cand viata parea calma, usoara si putin plictisitoare. In Anglia domnea blanda regina Victoria, in Austria batranul Frantz-Joseph, iar toata lumea era sigura ca in aceste conditii nu va exista decat progres si prosperitate.
Pline de compasiune pentru mine ca nu aveam mama, matusa Irina imi ierta multe fata de copiii ei, desi nu eram mai cuminte decat ei. Adesea ma chema in camera ei, deschidea dulapul de rufe de unde iesea un miros cu parfum de ciocolata si imi dadea prajituri sau bomboane. Semana foarte mult cu tata si avea gusturi artistice. Primea in casa scriitori, pictori, muzicieni si adora conversatiile cu oameni foarte instruiti pe teme cat mai elevate. Era si o admirabila pianista, a urmat Conservatorul la Viena si era cea mai mare placere a mea sa o ascult cum canta la pian in salon.
Aveam opt ani cand tata s-a recasatorit si m-a luat cu el acasa. Pe noua mea mama o cunosteam de mult timp deoarece era o prietena din copilarie a mamei mele. Era o femeie tanara, culta, foarte frumoasa, inalta si subtire, foarte eleganta, calma, tacuta si mai degraba rece.[...] Un usor accent strain si o anumita ezitare cand vorbea romaneste si frantuzeste ii trada originea germana. Cu noi vorbea intotdeauna in germana si nu ne imbratisa, ca alte doamne, ci ne intindea mana cu acelasi suras palid cu care saluta pe taoata lumea. Totusi o iubeam pentru ca venea in camera noastra, ne dadea bomboane si ne spunea povesti germane. Avea si ea o fetita de 4 ani din prima casatorie, care semana cu o papusa cu parul si ochii negri, dar foarte timida si plangacioasa.

Casatoria lor nu a surprins pe nimeni iar eu eram bucuros ca acum am si eu o mama ca toti copiii. De la venirea noii mele mame, din casa a disparut mentalitatea de << merge si asa>> . Mobilele au fost reparate, lustruite si mutate intre ele, pernele fotoliilor au fost schimbate, au disparut multe fotografii si albume de familie, parchetul stralucea, iar toata casa avea un aer mai luminos si mai putin intim. Servitoarele purtau un sort si o boneta alba si de-abia indrazneau sa ne vorbeasca si sa ne surada putin pe-ascuns. Si gradina si-a pierdut din farnmecul sau salbatec, iar acum era mai ingrijita, cu straturi de flori, iarba fusese taiata si aleile erau acoperite cu pietris spalat. Si camera mea, altadata in dezordine, acum avea mobila noua, alba, cu margini albastre,cu draperii inflorate la ferestre, iar printre jucariile mele au aparut si papusi. Si in deprinderile noastre domnea ordinea – totul se facea la ore fixe – splatul, dormitul, activitaea, joaca si culcarea. Dupa cele patru clase primare, pe care le-am facut acasa, tata si mama au avut lungi discutii privind liceul la care sa ma inscrie : mama voia un liceu german, tata prefera unul romanesc de stat, iar eu as fi vrut unul francez, unde se duceau verisorii si prietenii mei. Pana la urma s-a optat pentru un liceu romanesc dar cu conditia sa stau la internatul unui liceu german. Zis si facut, dar rezultatul acestei experiente a fost complet diferit decat doreau parintii mei.”

Hotel Manu si Gradina Episcopiei pe la 1870; pe acest loc s-a ridicat ulterior Ateneul Roman.. Imi vine acum sa il invoc pe Toparceanu...

Sa ne inchipuim ca suntem un calator infrigurat si flamand care se apropie de Bucuresti, speranta caldurii si a hranei abundente. Scrutam zarile intunecate dupa luminita unui han. In urechi ne recita Toparceanu :
Balada Calatorului

O, e-atat de bine cand pe drumuri ninse
Intalnesti o casa cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridica fum,
Cand teprinde noaptea calator pe drum !

Sania coboara clinul de padure,
Fug in urma noastra luminisuri sure
Si-n singuratatea care ne petrece,
Peste varff de arbori, asfintitul rece
Strabatand podoaba crengilor subtiri
Lumineaza-n aer bolti de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput sa scada,
Noaptea, ca un abur, creste din zapada.
Se ivesc departe maguri de hotar,
Intr-un loc se face drum pustiu de car,
Si-o fantana stramba pe lumina zarii
Pare ca sporeste linistea-nserarii...

Drum de vis ! E clipa mutei agonii
Cand alaiul Noptii zboara pe campii,
Cand singuratatea umbrele-si arata
Si departe-n sesuri Ziua alungata
Langa reci fruntarii alergarea-si curma,
Cu ochi mari de spaima sa priveasca-n urma,

Sa-si adunen locul unde-a-ncremenit
Peste sani de gheata parul despletit.

Ca-ntr-o presemtire sufletul ti-e-nchis.
Unde esti ? Iti pare ca traiesti un vis...
Treci lasand in urma, la raspantii mute,
Umbre solitare si necunoscute,
Treci ducand o parte din tristetea lor,
Un suspin, o ruga, un zadarnic dor,
Iar tarziu, cand taina dimprejur te cheama,
Singur cu povara cugetului tau
Te uprind deodata lungi pareri de rau
Dupa-o fericire care intarzie,
Dupa cate n-au fost, dar puteau sa fie,
Dupa cele duse pentru-ntotdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezesti cand luna
Lumineaza somnul unei lumi din basme
Iar omatul umple noaptea de fantasme.

O, e-atat de bine cand pe drumuri ninse
Intalnesti in cale o casa cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridica fum,
Cand te prinde noaptea calator la drum.

Calea Victoriei, pe la 1890. Toropeala pe strazi, miez fierbinte de vara...



Mai adauga o stire de demult, fara poza deocamdata – casa Epurescu a functionat relativ putin in Bucuresti. Poate la Sinaia sunt mai multi urmasi...


Un local celebru candva in Bucuresti a fost restaurantul Epurescu. Din pacate nu am acum o fotografie asa. Pe locul unde era pe vremuri strada Regala, cam pe unde e acum Romarta, era o cladire cu un singur etaj – la parter era restaurantul, la etaj statea patronul. Localul a aparut imediat dupa primul razboi mondial si, desi avea o concurenta puternica, prin frecventarea de catre o anumita categorie de intelectuali, a devenit celebru si chiar prosper. Cu banii din Bucuresti, Epurescu a deschis la Sinaia actualul complex Caraiman, in functiune si azi. In cele din urma – demolarile din Bucuresti au pus capat unei existente efemere, pastrata doar in literatura unde cate un autor insera fraza de efect „Ne vedem la Epurescu, nu ?”.
Evocat de catre Mihail Eminescu, poetul Mumuleanu se inspira adeseori din mediul comercial. Iata un exemplu de „lirica de inspiratie comerciala”

„De-ar fi cu putinta
Sa-mi schimb a mea fiinta,
M-as face lipscanie
Sa vanz galanterie
Si marfuri delicate –
Ca orice dama, toate,
Vrand sa targuiasca
La mine sa priveasca.
Si eu la ele toate
La cele delicate;
Si orisice le-ar place
Indata m-as preface;
Si cercei si inele
Ca sa ma poarte ele,
Si horbote pe poale
Si in capetele voale;
...Si mai vartos portreturi
Ca m-ar purta la piepturi”

Anul 1896. Este planificata vizita in Romania a imparatului austro-ungar Franz Iosif. Ministrul liberal al domeniilor, Gh. D. Palade, noteaza necajit ca Primaria si Prefectura pot asigura doar cheltuielile cu ornamentatia capitalei, nu si mobilizarea populatiei ! (problema s-a rezolvat peste o jumatate de veac, epoca Dej-Ceausescu).
Trenul regal cu marele oaspete a ajuns la Bucuresti pe 16 septembrie ora 15. Cortegiul de trasuri se indreapta spre Palat. La ora 17 imparatul viziteaza Legatia austro-ungara unde au fost mobilizati membrii coloniei din Bucuresti (era nevoie de o baie de multime, iar supusii catolici sunt mult mai disciplinati). A doua zi dimineata la ora 8 are loc o parada militara in Campul Cotrocenilor, la care iar participarea bucurestenilor a fost slaba. Dupa defilare, imparatutl si regele iau dejunul la palatul Cotroceni, se viziteaza apoi fortul Chitila si , de aici, oficialitatile se grabesc sa ajunga cu trenul la Sinaia, unde este planificat un festin imparatesc la Poiana Stanii , cu lautari, corul lui Musicescu etc.
Se pare ca de vina a fost Candiano Popescu, cel implicat in declararea Republicii Ploiesti , care a raspandit prin carciumi indemnuri de neparticipare

Parcul Libertatii sau Carol, 1940, iunie.



Ziarul Timpul din 8 iunie 1940 consemneaza un eveniment de seama in Parcul Libertatii-Carol.
„In Capitala, pomenirea eroilor are loc la toate cimitirele in care sunt inmormantati ostasi, precum si la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Aproape fiecare familie isi are unul dintre membrii sai cazut pe campul de lupta – un frate, un fiu, un tata. La un moment dat clopotele nenumaratelor biserici ale Bucurestilor au prins a suna in acelasi timp, umpland vazduhul cu ruga lor. Parca intreaga cetate a Bucurestilor ingenunchiase. La Mormantul Eroului necunoscut din parcul carol multimea descoperita se ruga. Preotii in odajdii oficiau slujba pentru sufletul lor, pentru jertfa sangelui lor varsat din belsug pe atatea campuri de lpta. Flacara candelii de la Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul carol tremura parca de freamatul vazduhului care acum poarta iarasi crancenele ecouri ale razboiului.
E o clipa de taina si de neliniste unanima.”
Ziaristul Nicolae Russu-Ardeleanu avea in 1917 26 ani; a lucrat la Universul, Minerva, Dimineata, Epoca, Romanul, Renasterea, Luceafarul, Semanatorul, Flacara.
„Primavara a adus in Bucuresti si in inimile noastre o inviorare luminoasa si sperante fantastice. Priveam in piata din fata Palatului cu un interes crescand si cu o sete nebuna de libertate si de actiuni frumoase. Simtean ca pana si cel din urma roman din teritoriul profanat de barbari crede cu tarie intr-o apropiata biruinta a ostilor noastre. Toate minciunile grosolane ale bosilor (germanilor) : dezastrul din Moldova, revolutia, detronarea regelui, impartirea Romaniei, distrugerea Frantei si Angliei prin submarine si altele de aceeasi valoare nu izbutisera sa clinteasca increderea romanilor in fratii lor de pe frontul indepartat si in steaua neamului nostru care n-a stralucit niciodata mai puternic. [...]
Iarna a fost lunga si grea, foarte grea. Multa lume a murit de frig si de foame. Acum insa, desi mizeriile au ramas, ba inca au sporit, totusi caldura si parfumul de viata noua le mai micsoreaza parca, trezind in toti puteri si sperante noi.
Contrariu celor ce s-au colportat, nu mai e viata de odinioara in Bucuresti. Miscarea, zgomotul, lumea Caii Victoriei, localurile si salile de spectacol, totul e nefiresc, silit si poarta pecetea brutala a navalitorilor. Lumea romaneasca, viata exuberanta, specific bucuresteana de mai nainte n-o mai distingi aproape de loc. Strainii si dusmanii, de toate neamurile si de toate categoriile, invaluiesc ca o uriasa panza de paianjen adevarata viata a Bucurestilor. Sub aspectele de veselie, de liniste si de ordine multumita nu e greu sa descoperi imediat drama grozava ce se petrece in populatia romaneasca. Simti ca dedesubtul acestor aparente atat de speculate si colportate de toate juvinele interne, pana dincolo de Iasi, se acund dureri si furtuni greu de potolit; ca realitatea lucrurilor e alta decat aceea ce pare a fi si te infioara intinderea si adancimilordramatice ale adevaratei situatii. Simti vigoarea pulsului romanesc si nerabdarea cu care se asteapta mantuirea, o simti din cele mai neinsemnate lucruri ; un schimb de priviri, un salut grabit, o vorba rostita incet si pe jumatate si mai ales din infatisarea trecatorilor romani, grabiti si parca rusinati, care se duc spre casa sau cine stie ce mizerii.
Biata romanime din capitala ! Ce putea face ea ? Sa se supuie la orice, sa rabde totul si sa planga in ascuns. Erau asupriti si batjocoriti in mii de chipuri. [...]
Cercul militar a fost transformat in inchisoare. Ofiterii se purtau grosolan cu populatia. Chiar pe cucoane le dadeau jos de pe trotuar; nu mai aveau loc !
Tramvaiele nu circulau. Pravaliile, desi deschise, nu mai aveau ce vinde. Lipsa tottala a alimentelor de prima necesitate, vecinic in abundenta la noi, era greu indurata de populatie. De aici, numeroase trucuri pentru introducerea carnii in oras. Femei de la tara veneau cu mielul infasat intocmai ca un copilas, avand o naframa alba pe botisor. Riscau mult, atat producatorii cat si consumatorii. [...]
La inceputul primaverii s-au deschis teatrele si cinematografele. Multi dintre nemtii instalati in capitala si-au adus familiile la Bucuresti.. se plang de mizeria de la ei. Toti, pana si generalii, expediaza saptamanal cate un pachet de 2 kg, atat au dreptul : 1 kg grasime si 1 kg fasole. Prin satele noastre se gasesc alimente mai cu usurinta; au mai ascuns bietii oameni. La munte insa e grozavie, mor oamenii de foame. Am vazut oameni batrani plangand ca de 5 luni nu au mai mancat mamaliga; numai zeama de prune si de loboda si mai rar cartofi.
Cu toate marile mizerii si umiliri indurate de romanii din teritoriul ocupat, ei pastreaza ceva frumos, ceva care lipseste in partea asta privilegiata a Romaniei : sentimentul national, puternic. Am auzit femei spunand ca prefera moartea decat rusinea de a fi batjocorite de bosi. Altele, care ne rugau sa gazduim in casa lor desi stiau bine ce le asteapta daca se descopera urma noastra. Apoi, taranii care ne ofereau painea de la gura, poate ultima lor bucata de paine.” Textul a fost preluat dintr-o lucrare publicata in 1918 la Bucuresti, cu titlul „Prizonier in tara ta. 8 luni in teritoriul ocupat.”

Niculescu Aurica a simtit pe propria sa piele ce a insemnat ocupatia germana. A trebuit sa lase scoala, s-a angajat uncenic la Lemetru; fratii mai mici (doi dintre ei) au fost internati la un Azil, altfel mureau de foame acasa. Dupa plecarea nemtilor si-a cautat fratii si i s-a spus ca au murit. Cei de la Azil nu au putut sa arate nici locul unde sunt inmormantati, nici vreun certificat de deces. Dupa multi ani i s-a spus si o alta varianta – copiii au fost infiati de catre ofiteri straini – un copil in Franta, altul in America. Mai mult nu a putut afla. Oricum, el fiind cel mai mare, mai avea inca trei frati in viata. Foametea era foarte mare, merele se mancau cu tot cu cotor, aripile de pui se consumau cu tot cu oase. Malaiul se amesteca cu samanta de matura si cu scoarta de copac macinata ca sa tina de foame. Carnea era o raritate. Frig si boala, lipsa de medicamente. In 1917 era atat de anemic ca ametea pe strada pana sa ajunga la locul de munca.

Constantin Bacalbasa nota si el ca din cauza jafului practicat de germani, o gaina a ajuns la 40 lei si un curcan la 400 lei. Pe Calea Victoriei treceau frecvent carute incarcate cu colivii mari pline cu gaini, gaste, rate si curcani.

Aflat in detentie, Vasile Cancicov noteaza la data de 10 martie 1917 : „Desi afara e o splendoare de vreme, noi stam sub cheie. In timp ce se facea azi odaia, lasandu-ne un moment fereastra deschisa, s-a auzit galagie mare spre Piata Palatului regal. Mi-am aruncat ochii pe balcon, sentinela de jos fiind cu spatele spre noi, si am zarit o imensa multime de femei strigand si alergand spre strada Clementei. Mai spre seara am aflat ca o mare multime de femei muncitoare, neveste de mobilizati, au manifestat zgomotos pe strada, carand paine si pace. Multimea rupand cordonul de politie a alergat la locuinta domnului Marghiloman.”

In 27 octombrie 1918 se anunta ca incepe retragerrea armatei germane din Bucuresti. Pe 29 octombrie ofiterii germani inca umbla inarmati si trufasi dar un martor ocular noteaza cu satisfactie : „Lumea e intr-o forfoteala nebuna. Pretutindeni de la etaje se arunca jos, in strigate de ura, toate firmele germane. Maini vanjoase desfasoara veselul tricolor. Se pavoazeaza balcoanele cu covoare si flori. Sunt fluierati ofiterii germani care trec pe strada. Se aude bazait de gloante de revolvere ce perforeaza vitrinele si firmele. Abia pe 30 octombrie armatele germane evacueaza Cercul militar, elibereaza Calea Victoriei si se baricadeaza in Gara de Nord. Se aud impuscaturi, se arunca poduri in aer. Sute de manifestanti asteapta pe Calea Victoriei sosirea trupelor romane si franceze. Incepe dezarmarea ultimelor resturi germane. Un glumet ataseaza ultimului tren cu nemti o imensa tinichea agatata intre ultimele vagoane.” (Virgil Draghicescu „707 zile subt cultura pumnului german”, Bucuresti, 1920.). Si Anibal Stoenescu noteaza ca in timp ce la Hotelul Athenee Palace se duceau tratative intre misiunea franceza si comandamentul german, grupuri de demonstranti au inceput sa cante imnurile nationale roman si francez. Generalul Kosch a fost fluierat, germanii trecand la represalii cu cavaleria. Dupa imprastierea demonstrantilor, au retinut 67 persoane turbulente, de fata cu misiunea franceza. O alta multime purtand steaguri tricolore s-a intalnit in dreptul bisericii Sf. Ionica cu un detasament german care a raspuns la huiduieli cu gloante. Rezultat – un mort si mai multi raniti. Inainte de a pleca din Bucuresti, se pare ca nemtii au incendiat hangarele de aviatie de la Cotroceni, magaziile din gradina Eliade, depozitul cel mare de la Obor.”

bucurestiul la ora de varf..... acum vreo 40 de ani

recul a scris:

bucurestiul la ora de varf..... acum vreo 40 de ani

liniste mare , monser...

bucuresti.... alte timpuri ... alte vremuri... alta infatisare...
si parca un alt aer si cu un alt efect....
un oras modern ... cu multe impresii.... mereu in schimbare...

Nota: Preluare de pe net

FOTO 1091

Bucuresti, Calea Victoriei pe la vestitul Riegler, 1908. Elegante doamne iesite la promenada dar si comercianti ambulanti. Strada intortocheata, dar destul de ingrijita.


Iata ce scrie un rus (scriitorul Vsevolod Garsin) la 1877 despre Bucuresti : „Orasul acesta are un aspect absolut european, cel putin strazile pe care le-am vazut eu. Oriental a ramas numai faptul ca strazile sunt inguste si intortocheate. In schimb, pavajele sunt admirabile, exista instalatii de gaz de luminat, tramvaie cu cai, case si pravalii frumoase. Curatenie este ca la Petersburg.”


Cam tot la 1877, corespondentul de razboi Frederich Kohn-Abrest : „Romanii au stiut sa faca din capitala lor unul dintre cele mai placute orase ale Europei, o adevarata oaza in mijlocul unei civilizatii relativ putin avansate.” (Magazin istoric 1990)



FOTO 1092

Bucuresti, Targul de Mosi. Vanzator de cirese. Acuarela de Preziosl, 1869.



Pentru cei saraci, marile evenimente, pe langa nunti, botezuri si inmormantari erau balciurile. Balciul sau targul era si un loc unde se putea vinde ceea ce prisosea in gospodaria cuiva, car era si un important punct de intalnire, de schimb de opinii si, evident, de petreceri. La Targul Mosilor de la Bucuresti veneau si numerosi negustori straini. Iata un citat din Memoriile lui Carol I referitoare la anul 1867. „Printul viziteaza calare targul de tara (Mosii) de langa Bucuresti. Aceasta e o mare sarbatoare de primavara, care se tine in fiecare an cu cateva zile inainte de rusalii, dincolo de portile rasaritene ale cetatii si dureaza o saptamana. Mosii formeaza pentru oras si imprejurimi un eveniment important. Chiar si din sate indepartate, populatia taraneasca se ingramadeste aici. Pitoresti sunt expozitiile de marfa ale olarilor si lucratorilor din lemn care au venit cu productele lor din munti si de peste granita ardeleneasca; de aci isi cumpara, mai ales mahalalele din Bucuresti si satele, ce le trebuie pentru anul intreg. Vasele si-au pastrat forma lor, cu adevarat populara. Mai ales, sunt calusarii, dantatorii in costum national, care dau mosilor coloritul lor de sarbatoare populara; nu lipsesc, de asemeni, nici alte petreceri, ca la Prater sau la Munchen, pe
Theresienwiese; toate tarafurile de lautari din oras si imprejurimi isi canta aci ariile. Caldura si praful sunt adaose inevitabile ale acestei serbari zgomotoase pe un ses fara copaci”. (preluare din Magazin Istoric 1990)


FOTO 1093

Magazine si automobile pe Calea Victoriei, cam pe la 1906. Si inca un comentariu din vremuri de demult...


In Bucurestiul din anii 1870-1880 gama de divertismente era foarte mare si, evident, dependente de punga fiecaruia dar si de gradul de modernizare care se manifesta din ce in ce mai accelerat. In capitala functionau birturi, restaurante si gradini de vara, cafenele si cofetoarii, ba chiar si doua „cafe-chantant” – unul la „Stadt Pesth” cu cantarete germane, in pasagiul Vilagros, in preajma Poduului Mogosoaiei. Si altul pe strada Carol, la Patac. (subiectul din piesa „O noapte furtunoasa” a lui Caragiale incepe de la o petrecere la gradina, cu bere si santan). Multi dintre patronii de localuri erau francezi, dar si destui de multi germani. In fata universitatii functiona reputata gradina de vara „Der grosse Fritz” si alaturi era gradina RASCA, unde canta violonistul Wiest. Daca gradinile Stavri si Rasca
atrageau „lumea buna”, „Gradina cu cai” sau „La leul si carnatul” erau frecventate de burghezia mijlocie. Bucurestenii mai mergeau si la Herastraul vechi sau la cel nou, la Tei sau la Floreasca (in acea vreme erau considerate in afara orasului).


Cafenelele erau si ele tinute de straini – Fialkovsky, Fieschi, brener, Strobel etc. Cofetariile de clasa I erau Fialkovsky si Giovani. Se vindeau de multe ori produse aduse din strainatate. In gradinile de vara cantau de obicei tarafuri de lautari. Petreceri aveau loc si in locuinte ale societatii selecte; se jucau carti (mai ales whist), remmy, domino; se purtau conversatii, fiecare casa cauta sa aiba o seara „de primire” in fiecare saptamana. Saloanele sunt bine mobilate, bine luminate, toaletele bogate, se cauta orice artificiu ca sa nu devina seara plictisitoare. Vioara, pian. Uneori la serate se formeaza perechi care se atin pe la colturi; o parte din dame se asaza pe scaune
si pe canapele. Barbatii, tineri si batrani se ingramadesc deseori intr-o camera unde dupa cateva minute de conversatie poti taia fumul cu cutitul si dupa ce ispravesc discutiile despre ploi si soare, se impart in jurul unei mese de joc sfarsind in a critica si admira ore intregi fara sa li se urasca.


Foarte la moda in acea epoca erau cenaclurile si conferintele, sau serate literare cu oracoli (cum organiza spre sfarsitul vietii Ion Heliade Radulescu). La Ateneu de exemplu erau numeroase conferinte – de ex. I. Massim „Despre limba” , Ulisse de Marseillac „Despre poezia infinitului”, colonel Stefan Falcoianu „Despre calendar”, Grigore Tocilescu „Petru Cercel”, I.C. Bratianu „Miscarea economica”, Stefan Michailescu „Darwinismul”, I.A. Cantacuzino „Teoria fizica si fiziologica a muzicei”, Carol Davilla „Despre conservarea vinurilor”, P. Gradisteanu „ Despre machiavel”, Alexandru Odobescu „Arta bizantina”. Neindoielnic ca tematica si conferentiarii evidentiau o tanara cultura moderna la un nivel international. Succesul conferintelor era asigurat mai putin de tematica si mai mult de notorietatea conferentiarilor. Posibilitatile de instructie fiind relativ restranse, aceste conferinte aveau un rol multiplu – instruire si distractie, prezentare de moda, iesire in societate.


Boierimea stilata, in majoritatea ei, influentand si o parte din burghezia parvenita, arata o indiferenta olimpiana fata de teatrul in imba romana, desi cele doua trupe de actori din Bucuresti, a lui Pascaly si a lui Millo aveau multi actori talentati si repertorii valoroase – totusi erau preferate multe trupe straine, mai ales de opera , care aveau mare succes la protipendada. In 1868 Carol I ii scria tatalui sau „Carnavalul a fost destul de animat : baluri, concerte, intruniri, opera italiana si o excelenta trupa franceza dirijata de felix, fratele celebrei Rachela, cu concursul dlui. Ravel, drei Deschamp de la Palais Royal...”. In perioada respectiva s-a incercat si teatrul de revista. Acesta atragea aproape toate categoriile de spectatori. La 1874 Millo a fost protagonistul revistei „Cer cuvantul”, iar trupa Pascaly i-a dat imediat o replica, spectacolul „Ai cuvantul”. Existau si spectacole de circ, cu numeroase trupe straine, cel mai celebru fiind circul SUHR. S-a intentionat ridicarea unei cladiri permanente de circ pe locul unde s-a ridicat pana la urma Ateneul Roman.


O alta posibilitate de distractie – plimbarile la sosea. „Este de bon ton pentru o dama sa se invarteasca pe la sosea de cel putin doua ori pe saptamana, aprecia Ion Ghica, de la havuz pana la rondul cel mare, rasturnata pe un fond de matase albastra, vanata sau galbena, apoi sa coboare sa-si tarasca putin coada rochiei prin praf, inconjurata de 3-4 eleganti, urmata pas cu pas de elegantul lacheu care-i duce manteluta de 5 dramuri pe brate. Si apoi, acasa... Dumnezeu stie cum traieste...”


FOTO 1094

Piata Sf. Anton sau Piata de Flori in august 1916.


Irina Mavrocordat a tinut un jurnal din care s-au pastrat multe pagini interesante. Era fiica lui Constantin Blaremberg si al Mariei Baleanu, casatorita cu Edgar Alexandru Mavrocordat, care in perioada 1911-1916 era reprezentant al Romaniei la Viena. Aleasa educatie din familie a fost perfectionata la cele mai bune pensioane din Bucuresti. Am retinut cateva idei din preajma primului razboi mondial.

„25.11.1914. A trecut prin Viena Elena Creteanu. [...] francezii sunt decisi sa invinga si toti, pana la ultimul, sunt gata sa-si verse sangele in acest scop. Elena este speriata de animozitatea care domneste in Romania impotriva austro-germanilor; intrarea noastra in actiune este asteptata din clipa in clipa. Pana si in cinematografe sunt huiduite si fluierate filmele in care apar germani si austrieci, iar francezii, rusii si sarbii sunt aclamati. Se pare ca e cum nu se poate mai adevarat ca regele Carol a fost la un pas de abdicare, cand s-a vazut pus in imposibilitatea de a se tine de cuvant si de a pune in aplicare tratatul incheiat cu Germania. [...]8.12.1914 Martha Bibescu si cu sotul ei au trecut prin Viena in drum spre Italia. Ne-au povestit ce tragice au fost ultimele zile ale regelui Carol, care era decos mai curand sa abdice, decat sa-si calce cuvantul si sa nu mearga cu Austro-Ungaria. Martha imi istorisea ca regina actuala (Maria de Saxa Coburg) era acasa la Mogosoaia cand a murit regele si ca a fost martora durerii ei la aflarea vestii. [...] 01.01.1915. Plec din Viena sa petrec sarbatorile cu copiii mei la Bucuresti. Sunt curioasa sa vad ce voi mai afla. Calatorie placuta. Am avut ocazia sa aud o convorbire intre un general si un colonel (austrieci). Ambii foarte descurajati si afirmand ca nu se poate rezista decat pana in luna mai. Aici, in Bucuresti, toate simpatiile sunt de partea Frantei, cei care fac parte din clanul Filipescu, Take Ionescu, care vor razboi cu orice pret, indiferent de consecinte.[...] 05.01.1915. Plec maine din Bucuresti fara sa-mi fi facut o imagine foarte clara despre cele ce vor urma.[...] Regele este foarte german, regina anglofila.”



FOTO 1095

Bucuresti, Bv. Ana Ipatescu, Observatorul astronomic; detaliu arhitectonic – Calatorie pe delfin.


De obicei, in timpul verii Bucurestiul intra intr-un fel de letargie. „Lumea buna” fugea in strainatate, la munte, la mosie... Descopar ceva foarte interesant. Dl. Titu Maiorescu, devenit ministru pentru prima data in1874, in vara anului 1875 era atat de devotat necesitatii de a face reforma in invatamant, incat si-a trimis familia in vacanta si el a ramas la Bucuresti sa lucreze. Lucra atat de intens, incat mai avea timp sa mearga la munte (de obicei la Rucar sau chiar Brasov) impreuna cu Mite Kremnitz si sotul acesteia, Wilhelm. In general se stie ca Titu era un familist convins, moralist pana la exces. Si totusi... Primul lui act in calitate de ministru a fost o gafa – a acordat 4 burse unor
protejati, fara a le scoate la concurs. L-a tinut pe Eminescu in invatamant desi nu avea studiile necesare functiei (ca dovada ca dupa ce Titu Maiorescu n-a mai fost ministru, Eminescu a trebuit sa paraseasca slujba de inspector scolar pe doua judete bunicele). Cand Eminescu a venit in Bucuresti, a fost meditator al copiilor doamnei Mite Kremnitz care i-a propus chiar sa se mute la ea.


Destul cu insinuarile. Bine ca pe vremea lui nu exista revista Can-can, ca pana acum aveam o multime de poze compromitatoare cu dl. Ministru si cu Mite...