de zi cu zi

avem aproape de noi oameni si lucruri de pret...nu le mai observam pentru ca in noi patrunde un viermele dorinta , nevoia de altceva sau e mai bun si mai frumos al altuia . mierea din prezent este ca apa din desert , daca o ai n-o mai consumi. omul intotdeauna ravneste la ceva ce nu are si mereu cade prada nefericirilor si nemultumirilor.
daca ai si apa, ai si miere , sigur o sa-ti lipseasca ceva ,ori masina sau ceas de firma, vila ,dar mai ales prestigiul si recunostinta oamenilor sau cine stie ce alte chestii importante pentru existenta ta .ceea ce ai , nu te mai atrage, este perfecta doar mincarea altuia, femeia altuia, iubitul alteia, frumusetea altora, casa altora, fericirea altuia. iubirea ta de azi are un defect major acela ca exista , iubirea de maine are singurul defect minor ca trebuie gasita si apoi firul se reia de la capat. atentia ti se indreapta haotic, ironic si absurd catre vise si iluzii , catre tot ce nu este, catre tot ce trece pe langa tine. asta pentru ca nu ai programul clar al unui roi de albine si n-ai inteles ca-n viata lupta multi , castiga multi, dar putini au puterea de a pastra ceea ce au cistigat. a pastra ceea ce castigi este putere si se mai spune ca viata e plina de cistigatori care ...pierd

Ce sa zic, in general ai dreptate! De data asta chiar nu pot sa te contrazic, de fapt nu vreau sa te contrazic. Asta ca sa nu se inteleaga altceva....

de ce nu vrei...eu vreau

Nicole a scris:

avem aproape de noi oameni si lucruri de pret...nu le mai observam pentru ca in noi patrunde un viermele dorinta , nevoia de altceva sau e mai bun si mai frumos al altuia . mierea din prezent este ca apa din desert , daca o ai n-o mai consumi. omul intotdeauna ravneste la ceva ce nu are si mereu cade prada nefericirilor si nemultumirilor.
daca ai si apa, ai si miere , sigur o sa-ti lipseasca ceva ,ori masina sau ceas de firma, vila ,dar mai ales prestigiul si recunostinta oamenilor sau cine stie ce alte chestii importante pentru existenta ta .ceea ce ai , nu te mai atrage, este perfecta doar mincarea altuia, femeia altuia, iubitul alteia, frumusetea altora, casa altora, fericirea altuia. iubirea ta de azi are un defect major acela ca exista , iubirea de maine are singurul defect minor ca trebuie gasita si apoi firul se reia de la capat. atentia ti se indreapta haotic, ironic si absurd catre vise si iluzii , catre tot ce nu este, catre tot ce trece pe langa tine. asta pentru ca nu ai programul clar al unui roi de albine si n-ai inteles ca-n viata lupta multi , castiga multi, dar putini au puterea de a pastra ceea ce au cistigat. a pastra ceea ce castigi este putere si se mai spune ca viata e plina de cistigatori care ...pierd

cuvinte frumoase care au un sambure de adevar, desigur...insa, tot ceea ce suntem are la baza propriil noastre decizii. oricum in viata ai nevoie de lupta pt ca , indiferent de castig sau infrangere, e doar un pas inainte spre a fi motivat sa continui. fara sperante, fara vise...totul ar fi desertaciune...fara lupta, n-am sti c-am trecut prin aceasta existenta...ceea ce descrii tu nicole, ...eu as numi-o"invidie" .nimic mai mult. si acesta este un sentiment care il dobandesti, sau cu care te nasti...nu stiu...stiu doar, ca daca ai minimul de implinire personala, poti ignora acest sentiment, ...desi, mereu vor exista oameni invidiosi...

nu cred ca ai inteles intocmai, nu poate fi invidie ca ma indragostesc de o femeie maritata,nu poate fi invidie ca ma indragostesc de un barbat casatorit, intotdeauna mancarea este mai buna la altul acasa si iarba mai verde la altul in tara(extrapoland). in viata stim sa pierdem,dar si cand castigam ceva s-ar putea sa pierdem. este un non sens ,dar exista ... n-are nici o treaba cu invidia,nu poti simtii invidie pe cineva pe care nu-l cunosti. nu pot invidia pe nimeni daca ma cunosc pe mine si sunt impacata cu mine, doar ca intotdeauna dorim ce nu putem avea,iar cand avem totusi atunci nu mai ne trebuie...

pai...poate invidiezi casnicia unora, si consideri ca soata "lui" e mai buna decat a ta....si atunci ravnesti la ea...poate crezi ca sotul prietenei tale e mai curtenitor, mai tandru, mai atent....si ce rezulta? tot invidie....
m-am referit strict la acest sentiment care troneaza cu mult in fata altora, dar desigur sunt de acord ca intre noi, oamenii, s-a creat o concurenta continua....niciodata nu putem sa ne aruncam privirea spre realizarile unuia mai jos decat noi, ci avem tendinta sa-l privim mereu pe cel dinaintea noastra...si de ce nu, sa-l si depasim...cred ca asta e marea noastra problema...pretentiile tot mai inalte si concurenta...ne fac viata din ce in ce mai dificila...

omul este o persoana vesnic nemultumita...ai parul cret...il vrei drept...ai ochi albastri...ii vrei caprui...etc
important este sa inveti sa te obisnuiesti cu ce ai...apoi sa pretuiesti ceea ce posezi...si sa incerci sa te uiti cat mai putin in curtea vecinului...care sigur te invidiaza si el..pt capra ta ...sau Dumnezeu mai stie pt ce altceva ai

cassalbinutza a scris:

pai...poate invidiezi casnicia unora, si consideri ca soata "lui" e mai buna decat a ta....si atunci ravnesti la ea...poate crezi ca sotul prietenei tale e mai curtenitor, mai tandru, mai atent....si ce rezulta? tot invidie....
m-am referit strict la acest sentiment care troneaza cu mult in fata altora, dar desigur sunt de acord ca intre noi, oamenii, s-a creat o concurenta continua....niciodata nu putem sa ne aruncam privirea spre realizarile unuia mai jos decat noi, ci avem tendinta sa-l privim mereu pe cel dinaintea noastra...si de ce nu, sa-l si depasim...cred ca asta e marea noastra problema...pretentiile tot mai inalte si concurenta...ne fac viata din ce in ce mai dificila...

daca ajung sa invidiez casnicia altora, inseamna ca a mea nu merge cum as vrea...din fericire nu e cazul meu, asa ca pot vorbi cu o anumita detasare obiectiva. poti sa ravnesti la altceva din acelasi motiv, ceva nu iti place sau au fost epuizate toate surprizele placute. in plus mai apare si curiozitatea... si da, albi, e foarte bine ca ravnim, doar nu suntem plante! nu vegetam, traim. fiecare dintre noi are dreptul sa o faca cum considera.

intr-adevar....si eu consider ca e datoria noastra sa ravnim la ceva pana la capat, ...de altfel, ma repet,... dar spun ca fara vise, viata ar fi searbada...


da, curiozitate exista in fiecare din noi, fie ca recunoastem fie ca nu...insa, e mult mai comod sa acceptam ca nu suntem chiar atat de diferiti unii de altii, si casnicia unora poate semana foarte tare cu a altora...dar , neavand acces la intimitatile unora, ne putem crea iluzii total gresite.surprizele...sunt aceleasi, persoanele difera...

in mom in care ravniti la ce au altii...si vi se pare ca au mai mult decat voi...faceti un exercitiu simplu...ganditi-va pt cate lucruri sunteti voi invidiati...si instantaneu va va reveni zambetul pe buze!

recul a scris:

cassalbinutza a scris:

pai...poate invidiezi casnicia unora, si consideri ca soata "lui" e mai buna decat a ta....si atunci ravnesti la ea...poate crezi ca sotul prietenei tale e mai curtenitor, mai tandru, mai atent....si ce rezulta? tot invidie....
m-am referit strict la acest sentiment care troneaza cu mult in fata altora, dar desigur sunt de acord ca intre noi, oamenii, s-a creat o concurenta continua....niciodata nu putem sa ne aruncam privirea spre realizarile unuia mai jos decat noi, ci avem tendinta sa-l privim mereu pe cel dinaintea noastra...si de ce nu, sa-l si depasim...cred ca asta e marea noastra problema...pretentiile tot mai inalte si concurenta...ne fac viata din ce in ce mai dificila...

daca ajung sa invidiez casnicia altora, inseamna ca a mea nu merge cum as vrea....din fericire nu e cazul meu, asa ca pot vorbi cu o anumita detasare obiectiva. poti sa ravnesti la altceva din acelasi motiv, ceva nu iti place sau au fost epuizate toate surprizele placute. in plus mai apare si curiozitatea... si da, albi, e foarte bine ca ravnim, doar nu suntem plante! nu vegetam, traim. fiecare dintre noi are dreptul sa o faca cum considera.

"din fericire nu e cazul meu, asa ca pot vorbi cu o anumita detasare obiectiva" sa inteleg ca iti merge perfect in casnicie sau ca nu exista o casnicie?

[quote="Nicole"]

recul a scris:

cassalbinutza a scris:

pai...poate invidiezi casnicia unora, si consideri ca soata "lui" e mai buna decat a ta....si atunci ravnesti la ea...poate crezi ca sotul prietenei tale e mai curtenitor, mai tandru, mai atent....si ce rezulta? tot invidie....
m-am referit strict la acest sentiment care troneaza cu mult in fata altora, dar desigur sunt de acord ca intre noi, oamenii, s-a creat o concurenta continua....niciodata nu putem sa ne aruncam privirea spre realizarile unuia mai jos decat noi, ci avem tendinta sa-l privim mereu pe cel dinaintea noastra...si de ce nu, sa-l si depasim...cred ca asta e marea noastra problema...pretentiile tot mai inalte si concurenta...ne fac viata din ce in ce mai dificila...

daca ajung sa invidiez casnicia altora, inseamna ca a mea nu merge cum as vrea....din fericire nu e cazul meu, asa ca pot vorbi cu o anumita detasare obiectiva. poti sa ravnesti la altceva din acelasi motiv, ceva nu iti place sau au fost epuizate toate surprizele placute. in plus mai apare si curiozitatea... si da, albi, e foarte bine ca ravnim, doar nu suntem plante! nu vegetam, traim. fiecare dintre noi are dreptul sa o faca cum considera.

"din fericire nu e cazul meu, asa ca pot vorbi cu o anumita detasare obiectiva" sa inteleg ca iti merge perfect in casnicie ,felicitari

perfect e mult spus, de fapt nici nu vreau sa mearga perfect, prin perfectiune de multe ori se intelege monotonie...ce e mai monoton decat o masina care merge bine si nu iti face probleme sau un calculator care nu vrea muschii lui sa se viruseze niciodata sau o mare calma ca un lighean....dar daca tu vrei sa ma feliciti, primesc. daca ar fi sa descriu casnicia mea intr-un singur cuvant, acela ar fi FIRESC.

aici iar trebuie sa-ti spun ca...imi doreeeeesc ca masina mea sa nu aiba defectiuni, NICIODATA!, as vrea ca pc-ul meu sa nu fie virusat NICIODATA( ca ma pricep prea putin ), iar cand merg la mare...mi-as dori sa nu prind o zi de ploaie sau vant....


pana la urma , cred ca toti ne incadram la o portie de normalitate in casnicie...

Cu siguranta toti avem o portie de normalitate in casnicie si asta mai ales dupa ceva ani de casnicie...acum depinde si ce intelegem prin NORMAL

Azi m-am dus ca sa ma duc...la administratia financiara

Am coborat la metrou, cuminte. Juma de peron inundat, am mers pe varfuri, cu blugii mei prea lungi, pana la primul rand de scaune.Fericita ca ma puteam odihni un pic, mi-am trantit fundul pe scaun.Am simtit instant cum mi-a intrat apa pana la chiloti, faptul era consumat, io, ca o cornuta, nu ma uitasem sa vad de unde naiba e lacaraia aia.Ca din tavan era si , unde sa se adune?In chilotii mei! A trebuit sa mimez o mare nesimtire juma de ora, pana am ajuns de unde plecasem. M-am lipit de toti peretii care mi-au iesit in cale, am suportat cu stoicism toate rasetele si zambetele insinuoase ale metroistilor, doar unuia care ma privea stupefiat i-am spus ca n-am facut pe mine, sa stea linistit, mi-a curs doar metroul in chiloti
Ar putea sa se intample si altora chestii din astea? Va rog frumos, nu se poate sa patzesc doar eu toate tampeniile! Sunt ditamai femeia, de 36 de ani, umblu cu nadragii flescaiti intre picioare, cum naiba sa am pretentii la o impresie favorabila?

daca rad inseamna ca sunt nesimtit? te rog sa ma ierti, dar nu pot sa ma abtin....recunosc sunt un

se apre ca ziua ta n-a fost mai buna decat a noastra...
macar suferinta in grup, ma face sa fiu mai optimista!

app...cine ma face membru pe chat?

recul a scris:

daca rad inseamna ca sunt nesimtit? te rog sa ma ierti, dar nu pot sa ma abtin....recunosc sunt un

poti rade cat doresti ca si eu am ras .

Vai Nicol ce intimplare...scuze dar si eu am ris , era normal. Asta da intimplare

da ,nu trebuie sa va cereti scuze,eu am ras copios

Singuratatea un cuvant si o stare de care multi oameni fug. E crunta atunci cand sunt sarbatori si toti sunt in familie. E ideala cand vrei
sa faci ce vrei si nu dai socoteala nimanui. Singuratate inseamna libertatea la care unii tanjesc. Program de voie, somn prelungit,
liniste, mese neregulate, pofte satisfacute, seri linistite, somn lejer( nu te inghesuie nimeni). Singuratate ? Doar daca vreau sunt singura
in rest ma amestec in lume...

ce parere aveti? poate cineva sa fie singur?

Poti fi singur la orice varsta, depinde de cum ai reusit sa te califici pana atunci pentru viata in doi. Singuratatea poate fi un act de libera alegere, pentru ca preferi acest lucru vietii in doi sau poate fi consecinta unuia sau mai multor esecuri in a te apropia de altcineva. In prima ipostaza, trebuie sa existe motive serioase pentru singuratate. Fie ai prea multe obisnuinte si deprinderi care te temi ca il poate deranja pe celalalt, fie esti constienta ca acestea pot deranja orice alta persoana din proximitate. Atunci preferi contacte mai mult sau mai putin sistematice dar limitate ca timp si, evident, spatiu. Nu iti pui la dispozitia altcuiva spatiul privat, pentru ca esti prea vulnerabila in aceasta zona.
Singuratatea ca efect al esecurilor relationale este mai dureroasa si mai costisitoare psihic. Stii ca esti o persoana dificila, ca ai frustrari pe care nu le poti comunica, ca celalalt, indiferent cine ar fi, reactioneaza si te obliga sa te restrangi la propria ta conditie. Nu mai incerci sa relationezi de teama unui nou fiasco. Oferta catre lume e din ce in ce mai saraca pana cand vei fi pierduta de tot din vedere. Si, de regula, incerci sa faci din singuratate o virtute.

da, e alegerea fiecaruia cat de singur isi doreste sa fie...
daca ai mereu impresia ca partenerul de viata te agaseaza continuu, ca te taraste dupa el in situatii care tie-ti par enervante , daca refuzi constant sa participi la tot ceea ce intreprinde el, ....atunci, cu certitudine, ai ales ca viata in doi s-o petreci singur...desi, s-ar putea ca jumatatea ta sa nu faca altceva decat sa incerce sa te scoata din carapacea in care te ascunzi si sa creeze o punte de legatura intre tine si el...sa , salveze oarecum o situatie care poate provoca ruptura...insa , tu sa nu-l poti intelege...sau, sa nu vrei....in cazul asta, s-ar putea ca partenerul sa-si caute refugiul in alta parte, unde gaseste comunicare...
sunt o persoana care uaraste singuratea...si nu cred ca toate beneficiile care pot exista la o persoana care traieste singura, pot compensa placerile care ti le ofera viata in doi...chiar daca uneori pot parea ...obligatii...

am o prietena care mereu imi spune cat e de fericita ca e singura....ca nu are pt cine sa se oboseasca gatind, ca n-o ia nimeni la rost daca intarzie...etc...si, totusi, s-a atasat foarte tare de...cupluri....are prieteni multi , casatoriti...cu ei iese la plimbare, la un gratar....


a, si mi-am mai amintit de cineva...in urma cu ceva vreme, eram la plimbare cu sotul meu, si am intalnit un fost amic si coleg de-al lui, de scoala si de munca...baiat frumos si inteligent...insa cu niste conceptii de viata de-a dreptul aberante...pt el, fetele de 18 ani insemnau o cucerire...nimic rau in asta, ar spune unii....insa, m-a socat faptul, si chiar i-am zis, ca fiica noastra are 18 ani...iar el are varsta sotului meu...nu e ciudata ideea lui imatura de viata????
nu se plange de felul cum traieste, insa, undeva pe la mijlocul discutiilor, a spus o fraza, din care reiesea clar exact ce n-ar fi dorit...ii spune sotului meu " ma, e faina viata mea...aventuroasa, dar....as schimba-o in orice moment cu tine"...adica, jinduia dupa o familie, ...insa ,unora ;i se par responsabilitatile prea mari...si raman singuri...

in concluzie, nu cred ca exista persoane care-si doresc singuratea....dar nu fac nimic pt a schimba asta din teama...poate teama de necunoscut...

singuratatea este la inceput ...o optiune...apoi o obisnuinta...iar mai tarziu....e ca o boala de care incerci sa scapi
nimeni nu-si doreste cu adevarat sa fie singur,si in acelasi timp,toti avem momente cand ne dorim asta.
la o anumita varsta...alegi singuratatea pt ca vezi in ea libertatea de a face ce doresti cu timpul tau...cu viata ta...
in timp insa,ea devine apasatoare...dar obisnuinta de a nu da socoteala nimanui...te determina sa ramai singur in continuare..
cu varsta insa...singuratatea devine o povara...toti din jurul tau sunt casatoriti...au viata lor,grijile lor...parca nu-ti mai gasesti rostul intre cuplurile cu copilasi...cu timp liber atat de putin...nimeni parca nu mai are timp si pt tine....te inchizi ,te inchistezi si te retragi in cuibul tau...gandindu-te...la cat de mult ai pierdut cand ai ales aceasta cale.

cine sa ii mai inteleaga...cum o dai...nu sint multumiti( si de aia nu mai putem noi)

asa ar cam fi...mai trebuie insa sa gaseasca si persoana care sa dea importanta regulilor de mai sus...

noi nu le dam importanta,dar ei asta cred din cate se pare

pana la urma , mai bine traiesc cu o minciuna frumosa decat cu un adevar dureros...sa-i lasam asa...oricum, ei, sunt niste copii ...mai dezvoltati doar fizic...

daca ar sti ce parere avem despre ei...

Bibi a scris:

daca ar sti ce parere avem despre ei...

pffffffffffffffffff , mai zicem de ei ca sunt misogini

Doar zicem...si noi sintem...vaiiii

noooooii??? niciodata!

Amicul meu scrie un blog azi foarte interesant si un bun subiect pentru dezbatere :


" Eram la mijlocul anilor ’90 în Germania la prima mea ieşire-n Vest după ’89. În una din primele zile m-am dus la supermarket pentru nişte cumpărături şi am primit rest ceva mărunţiş pe care l-am lăsat cu nonşalanţă pe tejghea. Casieriţa a fugit după mine şi mi-a pus în palmă restul., Cred că a fost prima lecţie de respect pentru bani şi muncă.
Mă uitam ce poţi cumpăra de 1 RON. Mare lucru nu dacă trec peste chibrituri, praf de copt, zahăr vanilat sau „3 pachete de batiste la 1 Leu” – cum aud zilnic strigând în tramvai. Ne enervează când vânzătoarea n-are să ne dea rest şi ne alegem cu o gumă sau ştiu eu ce bomboană, dar când primim restul în fise de 5 bani, de obicei nu-l mai luăm, nu ne „încărcăm” cu mărunţişul. De multe ori am auzit vorbindu-se despre „banu’ muncit”, dar cumva din cultura
noastră lipseşte exact respectul pentru fiecare…ban.
Uneori pare ciudat când cunoştinţe – mai ales cei veniţi din Vest – strâng restul, iau fiecare bănuţ, avem tendinţa să-i etichetăm zgârciţi, başca, vin de „dincolo”, deci sunt şi “cu banii pe ei”, dar în fapt cred că este vorba de conştiinţa banului muncit, de respectul pentru muncă şi implicit bani.
La fel este şi cu ciubucul lăsat într-un bar sau restaurant. Cât să laşi? În Istambul pe o terasă în centru am băut o cafea şi un suc de portocale iar când mi-au adus nota, după cele două produse consumate era trecut şi ciubucul. M-a surprins puţin, dar în final este chiar corect aşa. Nu-ţi mai baţi capul cât să laşi sau dacă ai lăsat prea
puţin sau prea mult. Contează fiecare bănuţ. Chiar şi fisa de 5 bani aparent fără nicio valoare. Ai muncit şi pentru ei, dacă nu-ţi respecţi munca şi banii, cine să-i respecte?
Uitându-mă pe Ocazii ce aş putea cumpăra cu 1 RON am găsit…”doar” carti. Despre ce vorbeam? Cultură? Respect? Doamne! "

imi place modul de gandire al tipului...asa e...trebuie sa respectam banii...si munca
si tocmai fiindca respectam munca lasam acel marintis acelei vanzatoare care munceste zi lumina pe 500 ron...si sg ei castig e din acel"ciubuc"
mai avem pana sa ajungem la salariile vesticilor si tocmai de aceea...acel maruntis pe care il lasam...e o recunoastere a muncii neplatite depuse de acel angajat.
eu las ciubuc....dar de primit n-am vrut sa primesc niciodata...pt ca eu, la randul meu, l-am respectat si pe cel ce voia sa-mi lase mie ciubuc(nu bani, ci atentii)si m-am gandit ca acei bani pe care ii cheltuia cu mine...sunt bani munciti cinstit...
deci este un lant al slabiciunilor in care suntem intrati din pricina faptului ca nu suntem platiti pt munca depusa

mell nu-i respect munca eu daca ii dau 1 leu ciubuc! nu-mi respect nici munca mea...
ma duc sa cumpar o paine si vanzatoarea nu are sa-mi dea rest 50 de bani si ii spun ca astept pana vine alt cumparator si face rost de rest. Vanzatoarea imi spune ” haideti doamna, asteptati acum si pentru 50 bani?” si eu o intreb “daca nu as avea acesti 50 bani , tu mi-ai da o paine?”… NU

Fiecare munceste pt banutul ala , eu dand spaga nu fac decat sa le alimentez ticalosenia.

depinde cum privesti prb!
daca ti se impune sa lasi acei bani....nu sunt de acord!
daca ii lasi tu ca vrei...e cu totul altceva...
eu le vad zilnic cat muncesc si in ce conditii
daca le las un leu...nu mi se pare ca saracesc cumva.....dar daca mi se impune sa las acel leutz...deja ma revolt

eu sunt impotriva lasatului . au un servici bun , rau asta este . ele daca sunt remunerate bine sau prost nu-i treaba mea. asta cu sa nu dam rest sau sa ne uitam cu jind poate nu ia omul banutii aia este o ticalosie. eu nu las niciodata , daca vor bani sa intinda mana sa cerseasca nu sa-mi forteze mie mana sa-i las. problema e ca avem o viziune gresita a acestui rest lasat , majoritatea zic ce sa iau 5 bani sau 10 ce sa fac cu ei? dar nu despre acei 5 bani e vorba ci de faptul ca 5 de aici 5 de colo fac o suma pe care daca la un moment dat nu o ai nici vanzatorul de la magazin nu-ti da . fara acei 5-10 bani se uita ca nu ai si nu te serveste chiar daca sa zicem lui i-a ramas de la 10 insi cate 10 bani , nu , pentru ca el stie ca 10 de ici 10 de colo se aduna o suma care intra in buzunarul lui . cum se face oare ca numai vanzatorii au aceasta notiune si cumparatorii nu?

Si eu sint contra si spun si de ce...in primul rand sintem tratati urat, fara chef si cu priviri dusmanoase mai ales daca nu cumperi ceva...vai! sa nu cugeti sa faci asta
In tara , fara sa vreau cand imi dadea restul si nu le ajungea imi aruncau colea o bombonica , fara macar sa ma intrebe daca vreau asa ceva ...nu nu sint de acord cu lasatul. Daca a cea persoana merita e cu totul altceva. Aici insa , sa vrei si nu poti lasa . sint atat de amabili, de placuti, poti scormoni cat doresti ei sint tot cu zimbetul pe buze...diferenta de la cer la pamant

de zi cu zi
cu bune si cu rele
cu familie ,prieteni ,cariera
cu zambete si cu tristete
bucurati-va ca v-ati trezit si soarele va zambeste
ca ploua,ca ninge.......
e o noua zi care va face fericita sau trista
suntem vii
traim inca!!!

frumoase versuri lili, fiecare zi este o noua pagina din cartea vietii .

Frumoase versuri...