Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:37 pm
Sunt convinsa că oricine are cel puţin o carte în propria bibliotecă,dar nu strica sa avem si aici o biblioteca proprie si sper sa fie pe placul vostru.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:38 pm
Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, fiind supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dãruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în sedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Data şi locul naşterii Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preia concluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia Domneasca sin Botosani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuie considerat satul Ipoteşti Familia Eminescu Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.
Primul născut, Şerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843,va contracta o boala venerică şi se va sinucide în Ipoteşti, în 1884. Iorgu, (n. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naşte în 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n. 1846 a fost tovarăşul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 trăieşte doar şapte ani şi jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorită de două ori, locuieşte în Ipoteşti şi are doi băieţi, pe Ioan şi pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al şaptelea fiu. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lăsat urmaşi direcţi. A studiat Politehnica la Praga şi a devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an şi jumătate, data naşterii sau a morţii nefiind cunoscute.
O posibilă explicaţie este că în secolul al XIX-lea speranţa de viaţă nu depăşea 40 de ani, epidemiile de tifos, tuberculoză, hepatită erau frecvente, iar pentru sifilis nu exista vreun tratament, boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:39 pm
Copilăria Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.
Între 1860 şi 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuţi. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creaţie populară şi autor de studii de ţinută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obţinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner la limba latina si la Johann Haiduk, pe ambele semestre la matematica .Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.
Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. În medalion ar putea fi Eminescu in 1864
Elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoşani, i s-a promis că va fi primit „negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, va îndeplini condiţiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist la comitetul permanent judeţean.
La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Şerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat paşaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situaţia lui şcolară era de „privatist“. Cunoştea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
Debut 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Eminescu, adoptat de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.
Sufleur şi copist Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti, un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. „Cât de clar este, respectând documentele epocii cernăuţene, respectând adevărul istoric atât cât există în ele, cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania, departe de a fi o «împrejurare boemă», «un imbold romantic al adolescenţei», a fost - în fond - încheierea sublimă a unei lecţii pentru toată viaţa: ideea unităţii naţionale şi a culturii române aplicată programatic şi sistematic, cu strategie şi tactică, după toate normele şi canoanele unei campanii ideologice.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. 367)
A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu şi-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina şi s-a stabilit la Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile. În perioada 27 - 28 august 1866, a participat la adunarea anuală a ASTREI, la Alba Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul şi a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N. Densuşianu. De aici a trecut munţii şi a ajuns la Bucureşti.
În 1867 a intrat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti. A continuat să publice în Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice, de H. Th. Rötscher).
Este angajat în 1868 ca sufleur în trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe forţe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu şi actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu şi a obţinut de la Eminescu poeziile La o artistă şi Amorul unei marmure, publicate apoi în Familia din 18/30 august şi 19 septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în Familia, căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său, rătăcitor în lume. Stabilit în Bucureşti, Eminescu a făcut cunoştinţă cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulţumit de Eminescu, l-a angajat ca sufleur a doua oară şi copist al Teatrului Naţional. În 29 septembrie, Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Obţine de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiinţific şi în legătura ei organică de profesorul dr. Heinrich Theodor Rotscher (după ediţia a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe şi proiectul său de roman Geniu pustiu.
Student la Viena şi Berlin Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".
Între 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" IaşiLa 1 aprilie 1869, a înfiinţat împreunã cu alţi tineri, cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei. În data de 29 iunie, se fixează comisiile de membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vară se întâlneşte întâmplător în Cişmigiu cu fratele său Iorgu, ofiţer, care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. Poetul a refuzat hotărât. În vară, a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iaşi şi Cernăuţi. Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său i-a promis o subvenţie regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toţi colegii lui de la Cernăuţi. În 2 octombrie, Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, deoarece i-a lipsit bacalaureatul. Aici a făcut cunoştinţă cu Ioan Slavici şi cu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuţi şi de la Blaj. S-a înscris în cele două societăţi studenţeşti existente, care apoi s-au contopit într-una singură - România junã. A început să crească numărul scrisorilor şi telegramelor către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere.
Împreună cu o delegaţie de studenţi, Eminescu îl vizitează de Anul Nou, 1870, pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universităţii. Îl preocupau şi unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.
Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunicã lui Eminescu impresia puternicã provocatã de poet în sânul societăţii Junimea din Iaşi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iaşi.
La 6 august 1871, i se adresează din Ipoteşti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relaţii privitoare la organizarea serbării. Printre tinerii de talent, participanţi activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski şi compozitorul Ciprian Porumbescu.
În toamna anului 1871, din cauza unor curente contradictorii în sânul societăţii România junã, Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi sunt acuzaţi că sunt ataşaţi ideilor Junimii din Iaşi. În studiul său despre Direcţia nouă, Titu Maiorescu evidenţiază meritele de poet, „poet în toată puterea cuvântului“, ale lui Eminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipăreşte cu începere din acest an în Convorbiri literare. La 16 decembrie 1871, într-o scrisoare către Şerban, care se afla în ţară, i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză, intenţionează să se mute la o altă universitate, în provincie.
1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena. În data de 10 februarie a aceluiaşi an, într-o scrisoare către părinţi, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată şi de ştirile triste primite de acasă. În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii şi a lipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge şi de lipsa unui pardesiu.
Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870În aceste împrejurări a părăsit Viena şi s-a întors în ţară. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin, ajuns aici cu ajutorul unei subvenţii lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student, pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoşani. Cursurile la care se înscrisese, sau pe care şi le notase să le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei şi dreptului.
În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin, prin mărirea salariului. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.
În perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874, a avut loc o bogată corespondenţă între Maiorescu şi Eminescu, în care i se propunea poetului să-şi obţină de urgenţă doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iaşi. Ministrul Învăţământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial, pentru statul român, documentele din Königsberg. Toamna a petrecut-o în tovărăşia lui Ioan Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:39 pm
Poetul a început să sufere de o inflamaţie a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu a predat acum lecţii de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenţiei diplomatice din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină şi de ce a luat drumul către ţară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat cunoştinţă prin Al. Lambrior că Eminescu nu poate pleca aşa curând în străinătate ca să facă doctoratul, fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. În 10 octombrie, Şerban, fratele poetului, care dăduse semne de o alienaţie mintală, s-a internat în spital prin intervenţia agenţiei române din Berlin.
S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle, pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie, agenţia din Berlin a anunţat moartea lui Şerban, fratele poetului.
Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri
Timbru poştal românesc din 1958În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă şi a propus îmbogăţirea ei cu manuscrise şi cărţi vechi româneşti. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la ziarul local Curierul de laşi, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate şedinţele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la Bucureşti, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său.
În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învăţământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri şi manuscrise vechi pentru achiziţionare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferinţa pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenţa austriacă asupra românilor din principate.
În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărţi didactice alcătuită de Ion Creangă şi alţii. În 3 iunie, schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcţia de revizor şcolar pentru districtele Iaşi şi Vaslui. În 22 iunie, prin raportul său către Ministerul Învăţământului, D. Petrino a cerut ca Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte şi cărţi „sustrase“. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iaşi.
În 1 iulie a fost invitat să-şi ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. Petrino, autorul broşurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit şi la şcoală, din cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferinţelor cu învăţătorii din judeţul Iaşi. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Şcoala nr. 2 din Păcurari, Iaşi. În 15 august s-a stins din viată la Ipoteşti, mama poetului, Raluca Eminovici.
În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a şcolilor din judeţul Vaslui, iar în 17 decembrie, judecătorul de instrucţie în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Petrino, a declarat că „nu este loc de urmare“. În 20 septembrie 1877, i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie a precizat, către acelaşi, că Iaşii i-au devenit „nesuferiţi“. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iaşii şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei.
În 6 august 1879, a murit Ştefan Micle. Văduva lui Micle a venit la Bucureşti şi l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile.
Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta, sora sa, s-a plâns că are mult de lucru şi că este bolnav trupeşte, dar mai mult sufleteşte. Din partea familiei a primit numai imputări, în special adresate de tatăl său. Nu a avut nici timp, nici dispoziţie să-l felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitaţie de nuntă. Nu a publicat decât o poezie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunţat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle.
S-a reîntors în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. A continuat să publice în Convorbiri literare. A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie şi l-a introdus la Junimea. Situaţia lui materială era nesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulţi fraţi, i-a murit şi mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul Timpul. A desfăşurat o activitate publicistică excepţională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafărul, etc.).
Boala
Poesii - 1884Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în şedinţele Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director şi un comitet redacţional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacţiei este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absenţa poetului, probabil, se citesc „iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.
În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană. La Bucureşti, în 23 iunie, pe o căldură înăbuşitoare, Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie, "boala" a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul doctorului Şuţu, cu diagnosticul de psihoza maniaco-depresiva, nicidecum ceva incurabil.
Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici şi de fratele poetului (locotenentul), care au cerut relaţii asupra bolnavului. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, au fost adăugate contribuţiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie şi internat în sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind însoţit pe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu.
În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu şi de vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipoteşti, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că doreşte să se întoarcă în ţară, iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimându-i aceeaşi dorinţă. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată, însoţit de Chibici.
În 7 martie la Ipoteşti, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împuşcare. Eminescu a sosit la Bucureşti în 27 martie, primit la gară de mai mulţi amici. A plecat în 7 aprilie la Iaşi, cu acelaşi însoţitor. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuţă, care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.
În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa, de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iaşi. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii.
În anul 1886 a fost menţinut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri şterse: a scris statele de plată, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 15 martie, Albumul literar al societăţii studenţilor universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nţelegi. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă şi, în urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamţ.
În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoşani, la sora sa Henrieta, şi a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. În timpul acesta, la Iaşi s-au organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscripţie publică pentru întreţinerea şi îngrijirea poetului. În 13 iulie a mers la Iaşi pentru un consult medical. Aceştia au recomandat trimiterea pacientului la Viena şi Hall, iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinaţiile recomandate, însoţit de doctorandul Grigore Focşa. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoşani, unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak şi a sorei sale, Henrieta. Trupa de teatru a fraţilor Vlădicescu, cunoscuţi poetului, a dat în luna decembrie la Botoşani, un spectacol în beneficiul bolnavului.
Mormântul lui Mihai EminescuEminescu a dorit în 1888 să-şi termine unele lucrări de care şi-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iaşi. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca şi manuscrisele rămase la Bucureşti. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaţilor o petiţie din partea unui număr de cetăţeni din toate părţile ţării, pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului, de către stat, o pensie viageră. Propunerea a fost susţinută şi de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la Bucureşti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucureşti. Aici a avut un modest început de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost susţinut de Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistenţa judiciară a bolnavului.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:40 pm
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă îmbăt şi de scântei Din stele,
Când degerând atâtea dăţi, Eu mă uitam prin ramuri Şi aşteptam să te arăţi La geamuri.
O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniştit De lună!
Şi când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am, Femeie!
Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste.
Şi dacă luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri, Totuşi îmi pare că de-atunci Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentâi Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rămâi - Adio!
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:41 pm
La steaua
La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.
Lumi Moderator
Numarul mesajelor : 124 Varsta : 46 Data de inscriere : 29/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:42 pm
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată, Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat'aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.
Astazi 15 Ianuarie 2009 se implinesc 159 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:45 pm
Poezie de dragoste
Lucian Blaga Dorul Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii cu palmele-amindoua, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai cânta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea -- vesnicii
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:46 pm
pacat ca , in manualele de romana, eminescu este din ce in ce mai putin pus, fiind inlocuit cu alti autori....desi, pt natiunea noastra , el reprezinta aisbergul romantismului...
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:46 pm
asa este,din pcate noi ne uitam valorile si adulam nonvalorile,asta-i romanul frate cu codrul :twisted:
hera Co-admin
Numarul mesajelor : 906 Varsta : 55 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:48 pm
a incetat din viata poetul basarabean Grigore Vieru. mare pierdere pt literatura moldoveana si ,de ce nu ,chiar si pt noi romanii amintiti-va de "podul de flori de peste prut",si de frumoasele lui poezii care il omagiau pe Eminescu. Dumnezeu sa-l odihneasca! din pacate ne parasesc,una cate una,marile valori.
hera Co-admin
Numarul mesajelor : 906 Varsta : 55 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:50 pm
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:51 pm
Dumnezeu sa-l odihneasca,o mare pierdere...
Lumi Moderator
Numarul mesajelor : 124 Varsta : 46 Data de inscriere : 29/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:52 pm
La moartea unui alt poet fără de moarte
pentru Grigore Vieru
de florian abel
Neagră duminică, cerul se frânge! Azi, a strigat spre infern, Dumnezeu. Azi, universul, e-n doliu şi plânge Lacrima sfântă a neamului meu!
S-a dezlegat Prometeu de pe stâncă, Templele zeilor tremură reci. Datu-ne-a focul cu taină adâncă, Să ardă a limbii candelă-n veci.
Du-te, stegarule,-nvaţă cocorii, Nu lase zborului lanţuri de gât. Când trec, înspre ceruri, nemuritorii, Morţii să-i fie, de sine, urât.
hera Co-admin
Numarul mesajelor : 906 Varsta : 55 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:52 pm
superbe versuri! clipele grele nasc in unii adevarate capodopere...inspiratia divina coboara asupra lor...prin ei graieste insasi muza.
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:52 pm
In mine In tine Si-n el Inima canta Si plange la fel....
Canta Si plange Infipta in noi Canta cu clipa in care ne nastem Si plange cu clipa de-apoi.....
Cand canta cu ploaia Ne-nchidem odaia.... Cand plange cu vantul Ne-nchidem mormantul Tustrei, si, la fel, Si-n mine, Si-n tine, Si-n el!.....
Minulescu
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Dum Feb 01, 2009 5:55 pm
Din Ceruri ultima scrisoare limba în care am murit pe care o viaţă am purtat-o cu mine povară.
Aici zîmbim îngerilor în limba Mamei comune ne înţeleg razele Domnului aşa cum noi nu L-am înţeles în poemele noastre.
Aici nu trec maşini muzică e sunetul universului vărs lacrimi pentru cei ce nu au ajuns să păşească fericirea alături de noi.
Da, judecata e dreaptă, înţelegeţi scrisoarea aceasta în limba pămîntului căruia trupul i l-am lăsat amintire.
Scrisoare din ceruri
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Lun Feb 23, 2009 12:32 pm
"In suflet port cu greu lumina Dar in priviri imi arde cerul. In mana stanga tin minciuna Si-n mana dreapta, adevarul.
Ce pot eu astazi tie sa-ti ofer Ce-ar mai putea cuvintele sa-ti spuna? Potop de lacrimi de-ar cadea din cer Tot nu ne spala viata de minciuna.
Ce sa-mi mai minta mie alt barbat Ce-ar mai putea cuvintele-mi sa-i spuna? Sunt lacrima de cerb insangerat… Bezmetic alergand catre minciuna...
Ce rost ca-n privire imi arde tot cerul Daca din suflet lumina s-a stins. Ce rost sa mai plang cautand adevarul Ce rost sa mai scriu ... poezia s-a scris..."
mi-a placut poezia si v-am postat si voua
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Feb 24, 2009 8:56 am
imi place poezia...chiar foarte tare...
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Feb 24, 2009 9:03 am
cassalbinutza a scris:
imi place poezia...chiar foarte tare...
ma bucur ...si mie
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 05, 2009 9:24 am
Corydon de Radu Stanca
Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
Nascut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiarda genunea, De mine vorbeste-n oras toata lumea, De mine se teme in taina tot burgul. Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul...
Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase, Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata, Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ? Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase...
Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar, Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu. Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu Si-ntregul picior cand pasesc il descopar, Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar...
Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze Privind cum se tin toti ca scaiul de mine. Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine Sarind, topaind dupa negrele-mi buze. Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze
C-un tainic creion imi sporesc frumusetea, Fac baie in cidru de trei ori pe noapte Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.
Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur, Mijlocul mi-e supt in corset sub camasa, Fumez numai pipe de opiu uriase, Pe bratul meu drept tatuat-am un taur Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite, Umbrela cu cap de pisica ranjeste Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste, Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite, Din mine ies limbi si naparci otravite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase, Si insasi natura atotstiutoare Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ? Sau numai un turn ratacit printre case, Un turn de pe care cad pietre pretioase ?
Sunt cel mai frumos din orasul acesta, Pe strazile pline cand ies n-am pereche, Atat de gratios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravata si vesta. Sunt cel mai frumos din orasul acesta.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 05, 2009 11:35 am
Biografie Omar Khayam
- conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, in orasul Neishabur, din privincia Khorasan, aflata in nordul Iranului - numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam - Khayyami = pseudonym pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul il adopta in amintirea tatalui sau care avea aceasta indeletnicire - Isi face studiile in celebrul medreseh, colegiul din orasul sau natal. - A fost directorul observatorului din Marv si a prezidat grupul celor opt astronomi care, in anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decat cel Gregorian, intreprins cinci secole mai tarziu. - Moare in jurul anului 1131 - Medic si astronom official al curtii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale in domeniile matematicii si fizicii. - Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importanta este un tratat de algebra. Al-Djabra-val Mogha-bela, trades in limbile europene inca din secolul trecut. - O alta lucrare care s-a pastrat este un tratat asupra unor dificultati ale definitiilor lui Euclid. - Celelalte scrieri din domeniul stiintelor sau filozofie s-au pierdut. - In afara de Robayate, s-a mai pastrat o opera beletristica foarte pretuita in Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrat traditiilor la sarbatorirea Anului Nou la musulmani. - A fost unul din marii umanisti ai vremii, cu vaste cunostinte in domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avand insa si largi cunostinte de filozofie mai ales din gandirea Greciei antice - Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine araba si inseamna “patru”. Robayatul are o forma deosebita, in sensul ca versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avand rolul de a exprima idea esentiala a catrenului. Robayatul a avut la inceputul sec IX d.H. o nuanta erotica, mai apoi mistica, pentru a deveni filozofica in lirica lui Omar Khayyam
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 05, 2009 11:35 am
Ramii sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentru vin si pentru tine Mai am in san trei pumni de aur. .......................................... ......................................... Stii tu, frumoaso, ca ulciorul Din care bei infrigurata E faurit din taina sfinta Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul Cel inspirat de duhul rau Din taina unui trup de fata Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso, Ca pe-un altar de mirodenii Cat zarea-i plina de albastru Si lumea plina-i de vedenii .................................... Iubeste-ma acum caci anii Nebanuiti vor pune friu, Iar clipele iubirii noastre Se scurg ca undele pe riu.
Ca maine-om putrezi-n morminte Uitati, nepomeniti de nimeni, Ca maine vor veni olarii Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi Cel mai iubit dintre limanuri Va fi un biet ulcior din care Vor bea drumetii pe la hanuri.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 05, 2009 11:38 am
"Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!" de Omar Khayam
Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană. Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa. Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană, Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…
Bea vin! în el găsi-vei Viaţa-fără-moarte. Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda, Divinul timp al rozei şi-al inimii curate! Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!
Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine. Şi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.
Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început? Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.
În parfumatul prier, când - beată de iubire - Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine. De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire, N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.
Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii. Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc. Nu mă certaţi. E aspru, căci, are gustul vieţii.
Nu caut nici minciună nici adevăr viclean. Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu. Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani. Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu.
Culege din viaţă tot ce-i surâs şi floare. Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare! Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi. Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.
Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe. Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi! Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.
Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună: "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!" Cum poate el să simtă în zori uimirea firii Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?
Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! la astă seară Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta. Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea! Căinţa mea să fie ca bucla ta, uşoară...
Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne. Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne. la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.
Ce ruşinos e timpul celui gândind amar Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme. Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleştar, Căci poate mâini cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.
Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim, - dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai, căci în afara dragei şi-a cupei - ce alt Rai mai dulce-i, - dacă este ceva ce Rai numim.
Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând. Nepăsător destinul ne va călca-n picioare. Ridică-te copilă - o, cupă vrăjitoare! Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!
Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito, În vânt mulţi ani din viaţă. Dar timpul ce-mi rămâne Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne S-ajung din urmă viaţa pe care n-am trăit-o.
Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine, Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.
În zori într-o tavernă s-a auzit un glas: "O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul Turnaţi-l iar în cupe, 'nainte ca destinul Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"
Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tăcere! Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte! Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere. Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.
Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării, Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte. Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării, Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.
Sfârşit e Ramazanul! O, inimi vestejite! Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri Cei care poartă vinul - neguţători de visuri. Redaţi-mă vieţii, chemări ale iubitei!
În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire, Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire... lar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat. - Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"
Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt. Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea! Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...
Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.
Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul Suav al unor gene o să te instruiască Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul, Căci ţărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.
S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii. Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii. C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă, Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.
hera Co-admin
Numarul mesajelor : 906 Varsta : 55 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 05, 2009 11:40 am
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 10, 2009 1:03 pm
George Bacovia Decembre
Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape, - Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine, Şi toate din casă mi-s sfinte, - Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric... Mai spune s-aducă şi lampa - Te uită, zăpada-i cât gardul, Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi şi nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citeşte nainte.
eram o adolescenta indragostita....si se facuse cantecul dupa versurile astea....si...mamaaa...ce mai stateam iarna, in fotoliu, cu jurnalul pe brate, si scriam ...si sufeream..si lacrimam...
Lumi Moderator
Numarul mesajelor : 124 Varsta : 46 Data de inscriere : 29/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 10, 2009 8:33 pm
Lumi Moderator
Numarul mesajelor : 124 Varsta : 46 Data de inscriere : 29/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 10, 2009 8:40 pm
o melodie care imi place foarte mult
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mier Mar 11, 2009 9:45 am
uh....m-am topit....
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mier Mar 11, 2009 9:24 pm
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 12, 2009 11:17 am
vezi...de asta iti simtim noi lipsa...
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 17, 2009 12:53 pm
In timp inveti - J L Borges
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ‘ maine ‘ este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul…
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 17, 2009 5:33 pm
Paunescu Totusi, iubirea Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume Un pat, întuneric si tu Intrăm în amor fără nume Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse Retele pe căi au căzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee Eu însumi mă simt Dumnezeu Continuă lumea femeie Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici Aici suntem noi luminosi Se ceartă-ntre ele biserici Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există Si moartea există în ea Imi place mai mult când esti tristă Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mă sprijin de cer, Tu esti în puterile mele, Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem.
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 17, 2009 6:32 pm
imm, ce mi-ai adus aminte de cenaclul flacara... ce amintiri
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mar Mar 17, 2009 8:52 pm
Asa este, imi aduc si eu aminte cind eram pe stadion la cenaclu
hera Co-admin
Numarul mesajelor : 906 Varsta : 55 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mier Mar 18, 2009 10:13 am
atat am de spus
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mier Mar 18, 2009 10:24 am
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Mier Mar 18, 2009 1:36 pm
Ce atita plins pe voi ? Asta e viata ...
cassalbinutza Platinium
Numarul mesajelor : 1471 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 19, 2009 8:41 am
' ale tineretii valuri..."
Bibi Moderator
Numarul mesajelor : 1753 Varsta : 54 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Joi Mar 19, 2009 3:33 pm
3lektra Admin
Numarul mesajelor : 2570 Varsta : 51 Data de inscriere : 28/01/2009
Subiect: Re: Poeti si poezii Vin Mar 20, 2009 9:45 am