Eternul Feminin

ca daca vrem avem la ce renunta...de ex. fumatul, etc...

Melodia a scris:

cu siguranta!
tocmai de aceea nu o sa renuntam tocmai la cosmetice

:twisted:

exclus!
renuntatul la fumat dauneaza grav siluetei si nervilor

Melodia a scris:

exclus!
renuntatul la fumat dauneaza grav siluetei si nervilor

pffffffffffffffffff,ce-ai mai zis-o

daca si de viciul asta scap inseamna ca ma calugaresc

facem o manastire virtuala si mergem toate acolo
marile preotese ale zeului internet :twisted:

daaa si sacrificam niste cornute ...cica jertfe :twisted:

sint de acord...

jertfim barbati virgini si dependenti de net...barbati care nu au nici viata...nici ocupatie

barbati care se dau barbati dar nu sint, barbati feminizati carora le place sa
stea numai intre muieri si sint primi la o birfa...

Look de primavara: pantofi colorati

Vrei sa fii in pas cu moda? Pantofii negri, clasici, au fost lasati undeva in "umbra" in aceasta primavara, cedand locul celor colorati.

Cu fundite din satin, aplicatii de pietre semi-pretioase, imprimeuri florale, dungi, buline, diferite combinatii excentrice, pantofii se gasesc in culori tari: galben, mov, lila, verde, roz, rosu, albastru neon, portocaliu.

Meli Melo - bijuterii fantezie de iarna


E vremea cadourilor! E vremea accesoriilor fantezie de iarna! Magia sarbatorilor de iarna, cu miros de cozonaci si portocale, cu bradul la poalele caruia asteapta cadourile pentru cei dragi - toate acestea sunt doar la o luna distanta de noi.


Timpul este scurt, asa ca multi dintre noi am inceput sa ne gandim la darurile pe care le vom face anul acesta persoanelor deosebite care ne inconjoara.

Meli Melo - Paris iti recomanda bijuterii si accesorii fantezie, ce le vor surprinde cu siguranta pe femeile speciale din viata ta, conform comunicatemedia.ro.

Sa ierti poate fi uneori mai greu decat iti poti imagina. S-o iei de la capat in conditiile in care nu poti sa ierti, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, este chiar mai greu. Si totusi, in sufletul fiecarui om, speranta naste ier-tare, iar iertarea naste noi sanse. Suna idealist. Dar nici o sansa adevarata nu este mai putin decat un ideal de atins, iar idealurile iau forma realitatii doar pentru aceia dintre noi care inteleg sa isi recunoasca limitele, sa accepte schimbarea, sa faca pasi si sa stie cu exactitate unde anume vor sa ajunga. Iubirea are sapte vieti, dar cati dintre noi stiu unde sa le gaseasca si cum sa le traiasca?

de Lacrima Andreica

Ca sa fiu sigura ca inteleg bine am intrebat oamenii din jurul meu cate sanse au in buzunarul inimii pentru un prieten, pentru un partener care insala asteptarile. Am vrut sa stiu cum o iau altii de la capat si daca o fac. Si m-am uimit sa vad cati oameni traiesc de ani buni ca niste pasari cu aripi frante ca urmare a unei relatii in care au investit tot si au avut de-a face cu deziluzia. Asa am aflat ca o inima ranita iarta, dar nu uita, iar cine nu poate uita face ulterior istorie din lista de greseli a partenerului. Fie ca partenerul de viata a avut sau are o aventura, fie ca pur si simplu el sau un prieten drag ne-a dezamagit, aceste deziluzii poarta pecetea relatiilor esuate.

Iubesc, dar cat?

Esti in zona in care intelegi ca totul se frange, dar din diverse motive nu esti pregatita sa dai drumul unui om si nici sa lasi sa moara relatia voastra pentru ca tu simti, pentru ca te doare prea tare, pentru ca tu inca iubesti. Si oricat de greu ti s-ar parea, poate e vremea sa te gandesti serios daca merita sau nu sa mai dai o sansa. Cat de multe esti dispusa sa faci pentru a reusi sa mentii relatia? Poate ar fi bine sa te intrebi daca si celalalt va investi la fel de mult in salvarea relatiei sau daca nu cumva accepta continuarea ei din cu totul alte motive.

Infrunta-ti teama

Batranii spun ca orice teama dispare daca o privesti in ochi. Nimic nu poate fi mai rau si mai nociv pentru tine si pentru relatia pe care vrei sa o resuscitezi decat sa traiesti sub o dubla amenintare: aceea de a pierde oricum relatia si sa traiesti cu teama cuibarita in suflet. Teama iti va fura luciditatea si puterea de a te adapta. Orice inceput are nevoie de liniste, incredere si rabdare. Un om ranit poate avea rabdare, dar linistea si increderea au avut de suferit. Daca ai decis ca iubesti suficient cat sa mergi mai departe atunci infrunta-ti teama unui nou esec, asuma-ti-o si continua ignorand esecul!

Nu opri timpul

Adeseori credem ca iertarea va aduce schimbarea celuilalt asa cum ne dorim. Daca si tu crezi ca iertarea ta il poate conditiona pe celalalt sa se comporte intr-un anumit fel, poate ar fi mai bine sa analizezi daca nu cumva tu, in imaginatia ta, ai oprit timpul in loc. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca tu sa te fi indragostit de un alt om. Dar vezi tu, timpul nu sta pe loc pentru nimeni. Si tu, si el v-ati schimbat intre timp. Puterea inceputului inseamna sa accepti aceste schimbari, sa le cunosti si sa inveti sa le iubesti. Poti face asta?

Iarta pana la capat

De multe ori m-am intrebat ce fel de iertare e aceea pe care zicala populara ne-o tot flutura prin fata ochilor mintii? Stiti cum se zice: „Te iert, dar nu te pot uita”. Daca iubesti atat de mult incat iti poti asuma ris-cul unui nou esec al relatiei, atunci cred ca ar trebui si sa ierti la fel. Iertarea inseamna inevitabil sa uiti raul care ti-a fost facut, dar sa nu uiti circumstantele care au generat suferinta de acum. Si a ierta inseamna si sa nu faci istorie. Riscul cel mai mare dupa un esec este ca de fiecare data cand ne simtim in pericol sa incepem prin a-i aminti celuilalt ca a gresit si cum a gresit – cu alte cuvinte sa facem arheologia faptelor din trecut prin reprosuri. E inutil si nociv. Procedand astfel nu dai voie inimii tale sa se vindece de raul care i-a fost facut, ba mai mult, il perpetuezi la nesfarsit ranindu-te pe tine si pe celalalt. Daca crezi ca nu poti uita atunci cand ierti, poate e mai bine sa nu o iei de la capat in aceeasi relatie. Singuratatea e antinevralgicul timpului pentru relatiile esuate si pentru sufletele care nu cunosc eliberarea iertarii.

Nu fugi de tine

Cand celalalt este „prins in culpa” si trebuie sa-si ceara scuze, cand noi suntem cei care trebuie sa dea o sansa, sau care o acorda, in pofida evidentelor, ne vine tare simplu sa credem ca vina apartine in exclusivitate celuilalt. Nimic mai gresit. Daca ai fost tradata si tu ai contribuit la asta intr-un fel sau altul. Ai fost prea dependenta, obositoare, indiferenta, neglijenta sau poate chiar prea grijulie. Ai crezut ca asa trebuie sa fii si n-ai simitit cand celalalt se sufoca traind dezechilibrul si cand probabil ca incerca sa-ti spuna asta. Ai curajul sa fii sincera cu tine insati si sa iti asumi propriile dezechilibre. Daca reusesti ai castigat 50% din succesul viitoarei relatii.

Traieste cu bucurie

Gustul amar al tradarii, al deziluziei ramane. Chiar daca ierti, oricat iubesti, durerea se simte si iti otraveste sufletul. Da-ti voie sa suferi, sa plangi, sa spui ca te doare. Dar cand lacrimile s-au epuizat, cand vrei sa o iei de la capat bucura-te de fiecare clipa frumoasa. Traieste cu bucurie si speranta. Indrazneste sa visezi alaturi de celalalt la un viitor frumos.

Fii creativ/a

Monotonia ucide totul in jurul ei: pasiunea, hobby-urile, placerea. Schimbarea presupune creativitate. Schimba-te pe tine, schimba mediul, schimba atitudini si consecinte. Fii suficient de creativa cat sa nu te mai sperie schimbarea. Orice inceput este strans legat de o descatusare a energiilor pozitive si creative din noi. Scrie poezii, deseneaza bezele pe parbrizul masinii celuilalt daca simti nevoia. Dezvolta-te pe tine insati prin creativitate si implicit vei trai mai bogat, vei fi mai fericita si vei creste o relatie mai sanatoasa si evident mai echilibrata

Foarte frumos...

sa-i ascultati versurile sunt magnifice

ce copilasi superbiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Si ce daca ma pierd?Nu iti pasa decat pe o perioada limitata.
I sometimes look at the sky and tell : God,can You hear my yell? Why did You never looked on me when the need was stronger than me? Did You? Or I just don`t get the point? Was it a form of trust or I just can be that good for You?Why is there in my soul so much hate and sadness? So many strange feelings...Why didn`t I ever heard a good word for me? Is it a way out?
Prea putina iubire s-a irosit pentru mine.
Si daca din moment ce trebuie sa mor,asa cum a trebuit sa ma si nasc, nu poate sa fie mai rea moartea in sine decat nasterea.
Prima initiere a nefericitei vieti.Primul planset si prima lacrima.In zadar. Traiesc pentru nimic.Nimicul in sine imi aduce numai negura in fata ochilor, care se inchid pe zi ce trece,se adancesc in mine .In inchisoarea din launtru in care eu sunt prizonierul meu interior,ma trantesc de mine.Ma amagesc si ma mint ca sa pot ridica capul.Nu mai pot sa privesc decat vidul.El intelege,eu il inteleg.Ma complac cu un termen .
Ma tot intreb ce e atat de rau in termenul precis : ' a muri '.Toata lumea fuge de moarte,dar ea sta langa chiar la orice pas. Te strecori intr`o alta lume?Ce devii? Exista viata dupa moarte?
Pentru ce sa traiesc intr-o lume in care a te regasi inseamna a te pierde in tine,.totodata, si a iti initia singur trairile.
Pentru ce sa completez mizeria asta de omenire?Cu ce drept m`am nascut?
Nici eu nu mai stiu..
M-am saturat sa ma complac in ideea nefericirii si tot ce e sub picioare sa se clatine.Sa nu am niciodata speranta ca voi reusi,ca voi dobandi ceea ce vreau.Sa raman singura in faptul ca sunt exclusa din bucata de viata pe care o traiesc.
M-am impacat cu gandul ca moartea in sine nu e nicidecum o solutie precisa.Nasterea e catastrofala.Chiar daca sunt aici cel putin nu trebuie sa fiu si in masura sa ma atraga decesul sufletului in sine.Alegerea pe care o produc ceilalti este mai bine zis "Moartea Tuturor" pentru ca nu stiti ce inseamna viata,si visati in nestire,lasand totul pe o tava initiata "las ca o sa fie bine" .Ba nu vedeti oamenilor ca nu e nimic bine? ca totul se darama? ca zilele creatiei ajung la sfarsit? Ca daruirea de sine nu mai e o chestie initiata ci o chestie absurda?
Imi pierd mintile? Ce drum am ales,acela e blestemul meu.Si ce daca intervine soarta,las-o sa intervina!
Mi se scurteaza calea,dar se impovareaza si se divide in mine.[...] Exista totusi un lucru nedeterminat.Ma simt amenitata de un sentiment desavarsit poate pur si unic.
Trupul capata greutate,acceleratia respiratiei scade.Ma sufoc.Aterizez in iluzii si plutesc.Nu inteleg de ce ma cufund in trairea aceasta si de ce nu pot fara tine.Esti in ceea ce respir..si esti un fir de legatura intre mine si miracol.Intervine si sentimentul de tacere.O neprecizata senzatie de vina,panica,si tristete .Totodata in absenta ta ma las sfasiata de un dor coplesitor chiar daca simt o nevoie primara de te avea langa.
Sunt reactii care nu le pot explica.Privesc in gol si iti vad surasul limpede,suav si bland.Se intampla ceva inlauntrul meu ,nu stiu ce si de ce sunt mai accentuate si asta ma innebuneste.
Momentele de cugetare si destainuire sunt prada marturisirilor aducatoare de liniste.Dar se opreste totul in fata unei bariere.Spaima de radical ?Frica de frica celui de langa,si frica de neintelegere.
Ma complac in ideea uitarii.De fiecare data ma linistesc alergand,privind cerul,impunand trupului un ritm accelerat,obositor pana la extenuare.
Cad,uit si atat.

As vrea sa fiu o lacrima de-a ta,/Sa izvorasc din ochii tai frumosi,/Sa-ti parcurg obrazul, Si sa ma opresc pe buzele tale rosi... Daca tu ai fi o lacrima de-a mea, /Nu as mai plange niciodata,/De teama sa nu te pierd...!

sa fiu un fulg si sa ma topesc pe buzele tale intr-un sarut...as mai adauga eu

"Ma tem ca, daca m-ai iubi, mi-ar exploda tamplele de atata fericire. Tampla dreapta mi s-ar prelinge pe sani si pe coapse si s-ar scurge intr-o crapatura de pe podea.Tampla stanga s-ar desprinde de mine si, delirind, ar pluti in nestire pana cand s-ar izbi de o stea. Totusi, te rog mult, iubeste-ma."

"As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pamantul, dar pamantul e rece si plin de intuneric
As vrea sa iubesc oamenii, dar oamenii sunt rai...
As vrea sa te iubesc pe tine dar nu stiu daca ma iubesti
Dar totusi am sa iubesc tot ce e mai bun din mare, pamant si oameni
Iar din tine am sa iubesc totul pentru ca ai fost si vei ramane marea mea iubire."

"Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!..."

minulescu

Iubirea te face sa plangi cand inca nu stii ce sunt lacrimile, iubirea te face sa razi in intunecimea noptii, purtandut-i visele pe aripile de fum ale zarilor...

Bărbaţii vor fete complicate, le vor pe cele cu comportament haotic, de la care sa nu stie niciodată la ce sa se astepte.
Barbatii vor fete care stiu intotdeauna ce-si doresc, dar arata ca nustiu.
Bărbaţii vor femei puternice, dar care se prefac ca nu au habar doar pentru placul lor, pentru a le menaja dorinta de protectie.
Bărbaţii vor sa fie lasati sa cucereasca, dar sa nu fie prea greu. Deci alegeţi pentru o vreme masca de “fată rece” despre care am vorbit acum câteva săptămâni.
Barbaţiivor să-ţi arate ca sunt curajoşi, iar pentru asta trebuie să le dai ocazia, aşadar nu te arăta prea responsabilă pentru ceea ce ţi se întâmplă.

Bărbăţiilor le place să gătească! Da! Pentru femei! Deci, încetează să te mai umfli in pene in prezenta lui cu ce supe, spaghette, paneuri si sărmăluţe ştii tu sa faci, sau daca relaţia e într-un stadiu mai avansat, ia te rog o pauza de la cratiţă si invita-l sa-ti gătească ceva bun si delicios aşa cum doar el ştie. Având in vedere ca o va face pentru tine special acorada-i creditul asta si lasă-l sa te surprindă!

Bărbaţii vor tot timpul să facă lucruri drăguţe, precum cadourile, deci dă-le indicii asupra ceea ce îţi doresti.
Le place sa dăruiască nu doar pentru posibila “răsplată” din partea noastră, dar si pentru a le face să zâmbească, deoarece zâmbetul nostru generează in ei un sentiment de reuşită. Asa că, fetelor, scoateţi-vă din vocabular fraza “Nu pot sa accept asta!”. Desigur ca poţi să accepţi un cadou pentru ca a dărui ceva in schimb nu e si nu a fost niciodată obligatoriu. Rămâne doar la alegerea ta. Astfel un cadou refuzat este o bila neagră pentru fete.

Iar ele ….
Ele trebuie să provoace confuzie, dar sa fie amuzante in acelaşi timp.
Ele trebuie sa zâmbească întotdeauna, pentru că nu există fată care când zâmbeşte să nu fie frumoasă.
Să fie deschise si misterioase in acelaşi timp.
Să spună totul, dar de fapt sa nu spună nimic, punându-te doar pe gânduri.
Trebuie să fie ocupate mai tot timpul, iar atunci când băieţii roiesc in jurul lor trebuie privite, observate si protejate pentru că sexul masculin are in sânge nevoia de “a proteja” si dorinţa de a “a poseda” , astfel încât nu poţi si nu trebuie sa flirtezi cu altcineva in prezenta lui, decăt daca doresti să-i aminteşti dragului de băiat că e nevoie să facă ceva pentru a-ţi distrage atenţia de la acel “flirtor”.
Ele trebuie să fie imprevizibile astfel încât ei să fie luaţi pe sus, chiar atunci când nu se aşteaptă, astfel toată situaţia devine mai provocatoare si mai intrigantă - in toate modurile posibile.

Nu e joc, nu e un film sau o poveste.
Sunt poate răspunsuri la întrebări la care te-ai gândit de multe ori, dar nu le-ai dat prea mare importanţă.
Poate, in sfârşit, zicalele precum “Barbaţii sunt nişte porci” sau “Femeile nu ştiu niciodată ce vor” vor fi extirpate din discuţiile, mintiile, concepţiile noastre si din ziarele si revistele de doi bani.

lucruri pe care barbatii le cauta la o femeie


Pare imposibil? Nu e chiar asa, pentru ca dupa mult timp de cercetari am ajuns la urmatoarele 10 lucruri pe care cei mai multi barbati la cauta la o femeie.


E pe picioarele ei. Doamnelor, asta inseamna ca aveti grija de voi insiva, ca sunteti interesate de felul in care va merge. Cu alte cuvinte, nu depindeti de prieten sau de altcineva.


Nu face niciodata prima miscare. E o problema care a fost dezbatuta de foarte multe ori, si probabil ca nu se va ajunge vreodata la un consens. Noi credem insa ca barbatii prefera femeile care asteapta, nu care trec la actiune.


Este sexy fara a fi vulgara. Cu alte cuvinte, cel putin la faza de flirt, e bine sa folositi doar un limbaj nonsexual (atat verbal, cat si cel al trupului).


Asteapta inainte sa faca sex. Noi va recomandam sa asteptati macar doua saptamani inainte de a face sex - daca ii dati prea repede ceea ce vrea, s-ar putea ca el sa nu mai fie interesat sa va cunoasca si alte laturi.


Face lucruri simple pentru a-i arata ca ii pasa. Ei bine, probabil ca stiati lucrul acesta - dar e bine sa vi-l reamintim.


Il face sa arate bine. Ar fi de preferat sa radeti la glumele lui, sa nu va contrati cu el doar de dragul de a o face si de a-l lauda de cate ori aveti ocazia.


Nu pune niciodata presiune pe el. Acest punct e unul dintre cele mai importante. Barbatii au o aversiune fata de orice fel de presiune, asa ca nu il bateti la cap cu un o idee fata de care nu reactioneaza in mod pozitiv, fie ca e vorba de casatorie sau de vacanta de iarna.


Nu face compromisuri mai mult decat trebuie. Barbatii prefera femeile care nu accepta orice din partea unui barbat - cu alte cuvinte, femei care cred in motto-ul "respecta-te si vei fi respectata".


E atrasa de bunele maniere. Barbatii vor respecta intotdeauna o femeie care stie sa aprecieze bunele maniere si care va pune accent pe acestea.


Stie cat de importanta e dragostea intr-o relatie. Cei mai multi barbati sunt romantici, iar pentru acestia dragostea nu e doar o idee utopica. Sentimentele si exprimarea lor reprezinta o parte extrem de importanta a unei relatii.

cate mai cauta si barbatii astia la noi,mai ca am obosit. ar trebuii sa cerem si noi mai mult de la ei ca dupa cum observ ei au atatea pretentii ca devine obositor

mey!!!!!!!!! ei cer...asta nu inseamna ca le vom si oferi

Mituri despre barbatul perfect


Ni-l imaginam, il descriem, il cautam si in cele din urma ne intrebam: Oare exista?!

Cum arata barbatul ideal, barbatul care consideri ca ar merita toata dragostea si atentia ta? In primul rand trebuie sa te intreb daca stii ce cauti. Si daca intr-adevar stii ce cauti, atunci te mai intreb ceva: oare el exista?!



Cu siguranta exista. El nu este un broscoi care se transforma in print daca il saruti, ci este un om in carne si oase. Exista si poate iubi lafel ca oricine. Ceea ce il face perfect este dragostea pe care ti-o poarta. De multe ori, cea mai frecvent intalnita greseala pe care o fac femeile este aceea de a se lasa cucerita de acel barbat care demonstreaza ca o iubeste mai tare ci nu pe acela pe care il iubeste ea.

Este paradoxal, insa desi femeile sunt sexul frumos, de cele mai multe ori ele nu se bucura de oportunitatea de a-si alege barbatul pe care il vor, ci barbatii aleg femeile pe care le vor ei. Toate acestea se explica prin faptul ca pana de curand era considerat imoral ca femeia sa flirteze si sa isi aleaga barbatul care ii placea.

In cautarea barbatului ideal, am ajuns sa-l mistificam. Datorita filmelor de dragoste, telenovelelor si literaturii siropoase, femeile si-au creat un barbat mai mult decat perfect si totodata cateva idei gresite. Haideti sa vedem o parte dintre aceste clisee create de-a lungul timpului:

Fizicul nu conteaza

Esti convinsa? Analizeaza-i nu numai silueta ci si timbrul vocal, mirosul, felul de a manca, manierele, mainile, picioarele, etc. Aceste lucruri sunt definitive. Esti sigura ca asa arata barbatul ideal?

Sa ma faca sa ma simt femeie

Este demonstrat faptul ca pasiunea dureaza cativa ani si ca apoi intervine acea dragoste care este mai putin inflacarata. Daca treceti de pragul pasiunii si il atingeti pe cel al dragostei, va puteti considera un cuplu norocos. Insa nu uita ca de cele mai multe ori barbatii au sentimente confuze si nu se pricep asa de bine ca femeile sa isi analizeze si sa isi inteleaga propriile trairi, astfel ca el s-ar putea sa interpreteze stingerea inflacararii cu stingerea dragostei.

Noi il vom astepta pe acela care sa inteleaga foarte bine aceste trepte ale iubirii, insa el va intarzia sa apara. De ce? Pentru ca poate un astfel de barbat nu exista, ci este rodul idealizarii, filmelor si imaginatiei noastre.

Sa ma iubeasca neconditionat si nemotivat

Niciodata nu trebuie sa lasam garda jos. Dragostea este un lucru pe care trebuie sa il meritam si pe care trebuie sa il intreii zilnic. Barbatul ideal trebuie sa merite intotdeauna dragostea ta si sa faca demersuri in acest sens. Atentie insa: si reciproca este valabila.

Sa nu existe altcineva pe pamant in afara noastra

Este o mare minciuna ce denota un romantism pueril si comercial. Oricat de perfect sau mai mult decat perfect ar fi un barbat, este imposibil sa traiesti fara alte persoane in jur, fara prieteni sau familie.

ups!!!!!!!!!!!!!!!!
http://www.viatalaserviciu.ro/view_vide ... ;category=

e cam buna scheletica aluia,mare ...mare

am ris de am murit...

mah ce ti-s femeile....curioase rau!!!

am gasit o povestire si va dau si voua sa cititi si sa comentam

O POVESTE DE IUBIRE VIRTUALA

M-am trezit in fata calculatorului incercand sa abordez o tema care oricarui din noi i-se poate intimpla ''a te indragosti virtual''. Mereu ma intrebam .....cum o fi? .....si am aflat.
Desi aflata intr-o relatie de ceva timp m-am simtit prinsa in aceasta ''poveste de iubire virtuala'' cu un necunoscut. Am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei ferii numita IUBIRE. Si sa iubesc asa cum o pasare ,iubeste zborul si libertatea.....asa cum o albina iubeste floarea.....El este universul meu magic.
Acum cateva luni,dupa o zi obositoare,plictisita,am deschis chatul in ideea de a socializa, a-mi schimba starea, intr-un cuvant a-ma relaxa. Am inceput sa ma port ca o strengarita coplesita de nostalgia copilariei, printr-un joc de cuvinte. Pana cand a aparut El, fat-frumos avand in dotare atitudinea unui copilas inocent ce vrea sa-ti vorbeasca,sa dea glas cuvintelor frumoase ce-i trec prin capsor, in momentul in care ochii lui au dat de nikname-ul meu ''dragalas''. A intrat in vorba cu mine.....cu o aparenta stapanire de sine si a cuvintelor ce mi-le adresa; urmareste reactiile mele, atent sa nu greseasca.....rauri de complimente nicidecum timid.....doar urme usoare de incantare apar prin smile-urile afisate, vazand ca m-a luat prin surprindere.
Putin surprinsa de situatia creeata.......El asteptand ca eu sa reactionez, afisand un aer matur, si in acelasi timp incercand sa-mi induca cum ca e absorbit de persoana mea, interesul lui fata de mine crestea......cand fara sa vrea se regaseste in cuvintele mele. Isi dorea mai mult.
Alta zi Eu,El si restu lumii....vine zambeste inofensiv,parca vrea sa ma asigure de interesul lui total nevinovat,golit de intentii jignitoare......accept prezenta lui si faptul ca sunt putin intimidata de El.
El observa asta, dar si inocenta pe care copilul din mine fara sa vrea le afiseaza......zambeste,stie ca acum El ''conduce''. Ma gaseste complet dezarmata, debordand de sinceritate, ma gaseste pe mine cea de zi cu zi.....ajunge sa imi citeasca propria persoana prin vorbele ce le rostesc si prin tacerea pe care o afisam din cand in cand, deja stie mai mult decat il las sa vada; imi dau seama de vulnerabilitatea mea, incerc sa schimb ''scorul'', dar e prea tarziu ......El ma stie.
Zilele trec......El vine din nou zambind, vorbiti dar surpriza: Eu ii vorbeam dupa acceasi pozitie, ascunzand copilul din mine de tot , iar El.......El nu mai stie ce sa mai creada; vorbele lui isi gasesc acum replica la mine........ramane surprins ......vrea mai mult si eu, acel copil pe care el il vazuse pana acum, ii oferise pe masura.....(doar vorbe aruncate in vant)
Se pricepea sa-mi intoarca lumea pe dos, asa credea el, de fapt asa e ......dar aveam grija sa o intor si eu pe a lui. Eu continuam sa il surprind,iar el devine din ce in ce mai contrariat......copilul care se fastacea incepe sa devina ''Femeie''........sa-l simta,sa-i citeasca acel comportament studiat....mi-e imi placea jocul pentru ca era momentul in care ma amuzam. Jocul nostru a continuat o perioada, dar in final castiga pentru ca eu il aleg pe El.......pentru ca oricat de goale imi sunau vorbele lui, ma gandeam ca poate se vor transforma in......in ce? Se facu deodata tacere. Jocul incetase.....pentru mine. El ma cauta cu privirea de fiecare data......insa jocul lui nu se terminase.
Intr-o alta zi eu iar am acceptat reluarea jocului care incet,incet incepea sa nu mai fie distractiv.......dar eu nu realizam asta. Siguranta pe care eu o afisam de fapt, era inocenta unui copil. Incep sa visez..... ....de fapt ralizez ca m-am indragostit ca o adolescenta, mistuita de prima iubire.
Nu stiu prea multe despre viata. Nu sunt nici suficient de versata nici destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze , odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou. Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. Poti fugi de multe lucruri in viata,mai putin de tine insati.
Nu pot spune nici acum, in momentul in care scriu aceste randuri, ce m-a facut sa ma opresc asupra lui. Poate niste amintiri demult suprapuse.....poate faptul ca era atit de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine, pentru ca avea darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte.....Fara nici un efort din partea lui, existenta lui ma linistea si imi dadea fiori totodata. Devenise micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de el, un capriciu, un necunoscut pe care nu aveam de gand sa il descopar chiar daca il cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt ma cunosteam pe mine. Asa cum nu ma mai stiusem niciodata.
Si imi placea acea fata, visatoare, nebuna, calma si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata lui, convinsa fiind ca distanta si faptul ca nu era pana la urma decat un necunoscut, imi permitea sa fiu asa cum vreau fara teama de repercursiuni. Nu m-a interesat de unde vine si al cui este , atata timp cat, de fiecare data cand era cu mine, il simteam al meu. Era mica mea oaza de placere. Chiar ma incita ideea ca existenta mea atit de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin.
Imi placea ca nu sunt perfecta si imi placea ca cea ce faceam cu el, nu semana cu nimic din cea ce mai facusem pana acum.
Ma linistea faptul ca nu eram linga El sa ma vada atunci cand rosesc, cand zambesc, cand ma aprind de dorinta sau cum ma las prada furiei. Imi placea jocul de a fi si a nu fi cu El, ca orice lucru nou din viata mea. Vroiam sa ma bucur de moment fara a sti cum arata ziua de maine. vroiam sa simt ceva, orice, numai ca sa stiu ca mai pot simti. Emotie. Cu intensitate.Si de ce sa nu spunem adevarul '' iubim sa fim indragostiti''........mi-a dat exact ce aveam nevoie si stiu ca si el a gasit in mine cea ce astepta......acel fior.....acea traire.....mi-a dat puterea de a ma regasi.......Thank you
Aici apare o intrebare :''E atat de greu sa iubesti sau poate e mai greu sa pastrezi o iubire?''
Sa fim noi cei de adineauri purtati pe cele mai diverse si imprevizibile vazduhuri ale pasiuni si inexplicabilului, intratat de neglijenti si indiferenti incat, odata cunoscut; sa pierdem acest sentiment puternic in stare sa ne ridice pana la culmile absolute? Nimeni nu va sti, doar noi.......de noi depinde totul. Credeam ca iubirea este cu totul alceva....... insa inima are taine pe care nici o ratiune nu o poate patrunde. Mereu ma intreb daca iubim de ce suferim?
Intreb inima pana cand? Pana cand va suferi? Si glasul inimii raspunde: pana cand vei sti ca ziua de ieri, va ramane pentru totdeauna o zi care trebuie pastrata in suflet si pretuita. Pana cand vei descoperi astazi ca ai inceput sa iubesti si sa traiesti.Pana cand vei afla ca si maine mai poti iubi si trai........

Complicate cuvinte foloseste dar e posibil orice...chiar si virtual sa te indragostesti , de ce nu ?
:''E atat de greu sa iubesti sau poate e mai greu sa pastrezi o iubire?''
Eu cred ca ambele sint destul de grele , acum depinde de fiecare cit de puternic este , de cit de implicat este ...depinde de multe altele...

din pacate aceasta dragoste virtuala te priveaza de atingerea omului drag,de privirea lui zambitoare sau uneori usor incruntata. te indragostesti de el(ea) si iti doresti sa te stranga in brate in momentele de fericire si sa te aline in momentele de tristete.e ca si cand te indragostesti de o naluca , un miraj ,un fel de fata morgana. doresti sa ajungi la el(ea) si constati ca din ce tu te apropii persoana se indeparteaza. este tris ,dar atat de real ...

Sint sigura ca unele persone mai ales daca sint indragostite se multumesc cu atit...

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci
maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii
o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia
banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe
celelalte maimute care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o
maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa
urce. Apoi dupa un timp nici o maimuta nu mai cuteza sa se
mai urce pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta din grup.
Primul lucru pe care l-a facut aceasta vazind bananele, a
fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de
celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al
noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a
doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta
inlocuita a participat cu entuziasm la pedepsirea celei noi
venite care incerca sa ajunga la banane.O a treia maimuta a
fost schimbata si lucrurile s-au repetat, toate o bateau pe
cea noua cand incerca sa urce sacra. A patra si in fine a
cincea a fost schimbata. In final, oamenii de stiinta au
ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o
baie cu apa rece cand voiau sa urce pe scara, continuau sa
loveasca maimutele noi venite care incercau sa ajunga la
banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele care erau acum in
grup (altele decat la inceput), sa fie intrebate de ce le
bat pe cele care incerca sa se catere la banane, raspunsul
ar fi fost Nu stim ! Lucrurile intotdeauna au fost
asa aici...

Iti suna cunoscut?

E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati
Albert Einstein

asta asa e...dar traim si chiar murim unii dintre noi cu aceleasi prejudecati....si nici macar nu ne straduim sa ne eliberam de ele...

iti dai seama ca eu as fi poropus cam asa:

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci
persoane si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii
o legatura ...

Sa se spanzure???

sunt sigura ca oamenii reactionau mai rau ca maimutele

superba melodie si minunate imagini

o realitate? o mare tristete ?sau fuga de viata...un subiect dificil de dezbatut,dar nu imposibil

"De ce este considerata sinuciderea un pacat? Bun, inteleg ca este un pacat din punct de vedere religios, dar asta nu mai e valabil pentru atei. Dupa cum spunea cineva, nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc, nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa traiesc. De ce sa nu-mi pot hotari singura macar momentul in care sa mor? Consider ca fiecare om are dreptul de a decide ce face cu viata lui. Atat timp cat este responsabil de toate actiunile lui, de faptele lui, de cuvintele lui, tot el este responsabil si de moartea lui. Majoritatea considera ca este o lasitate sa alegi moartea in defavoarea vietii, dar daca eu consider ca mie viata nu imi mai poate oferi nimic in plus, daca deja sunt plictisita de oameni si de viata pe care o duc si nu am nici o posibilitate de a o schimba, de ce ar trebui sa fiu condamnata si judecata pentru decizia mea de a muri? De ce trebuie ca toata lumea sa incerce sa ma convinga de faptul ca viata e frumoasa si merita traita? Ca merita sa lupti pentru ea? Poate ca mi-e atat de lehamite de ipocrizia si rautatea oamenilor, incat e singura modalitate de a scapa de oameni. Poate ca-mi detest propria-mi umanitate. Daca te duci intr-o vizita si la un moment dat simti ca nu mai rezisti, ca esti plictisit total, ce faci? Iti iei la revedere de la gazde si pleci acasa, nu-i asa? De ce sa nu poti face acelasi lucru si cu viata?
Pana la urma, ce este moartea? E doar o plecare. Nu stii ce te asteapta dincolo, asa cum pana la urma nu stii ce te asteapta nici cand pleci de acasa.
Chiar este moartea o lasitate? Sau este de fapt un act de curaj? Curajul de a parasi o viata pe care o detesti? Consider ca este o lasitate sa traiesti asa cum nu iti doresti. Ca o casnicie care nu mai merge si ai curajul de a divorta la un moment dat. Nu am auzit pe nimeni spunand ca esti las renuntand la o casnicie nereusita ci dimpotriva, cei mai multi iti admira curajul pe care l-ai avut sa iesi din acea casnicie.
Viata asta este pana la urma... o casnicie... Ai nevoie de curaj de a renunta la ea... Pacat ca legile noastre asa zis morale, nu au si pentru asta niciun articol. Asa cum exista spitale pentru bolnavi, asa ar trebui sa existe si institutii speciale pentru cei care vor sa renunte la viata lor.
Fiecare percepe viata sau moartea intr-un anumit fel si ar trebui respectata decizia fiecaruia in privinta asta."

Traieste viata

Citeste aceste pagini nu in graba ci cu calmul celui care...
asezandu-se langa un prieten... doreste sa asculte,
scoate-ti ceasul, si aseaza-te alaturi de mine ...
as fi fericita ca si tu sa lasi un semn al trecerii tale ..
Traieste viata !
Traieste viata cu bucuriile si durerile de zi cu zi, e ceea ce Dumnezeu vrea de la tine. Sa traiesti viata si sa te scufunzi in iubire este destinul tau, este ceea ce Dumnezeu vrea de la tine.
Sa faci impreuna cu ceilalti drumul tau catre El, sa mergi cu fratii tai... Vei descoperi atunci cerul inauntrul tau, o dara de lumina vei lasa.
Sa traiesti viata este aventura cea mai minunata a iubirii, este ceea ce Dumnezeu vrea de la tine. Sa traiesti viata este sa generezi in fiecare minut paradisul: este ceea ce Dumnezeu vrea de la tine.
Sa traiesti pentru ca lumii sa-i fie redata unitatea, pentru ca Dumnezeu este in fratii tai... Vei descoperi atunci cerul inauntrul tau, o dara de lumina vei lasa.
Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir de sare, topaz
sau o sageata de garoafe care propaga focul:
te iubesc asa cum iubesti anumite lucruri obscure,
in mod secret, intre umbra si suflet.
Te iubesc precum planta care nu infloreste dar poarta
in ea, ascunsa, lumina acelor flori;
datorita iubirii tale traieste obscur in corpul meu
aroma concentrata care urca din pamant.
Te iubesc fara sa stiu cum, nici cand, nici de unde,
te iubesc in mod direct fara probleme si nici orgoliu:
asa te iubesc pentru ca nu stiu sa iubesc altfel
decat asa, in acest mod in care nu sunt si nu esti,
asa de aproape incat mana ta pe pieptul meu este a mea,
asa de aproape incat ochii tai se inchid odata cu somnul meu

Foarte frumos...

I love you atât de tare
Încât I believe că mor,
You are so încântătoare,
Oh, my dear, cât te-ador.
When I go la brat cu tine,
Mă simt very măgulit
Că are looking toti la mine,
Oh, I'm so, so fericit.
All ar fi atât e bine...
But you see, nu-i chiar asa,
Căci I tell ce simt în mine,
Dar tu smile si smile întruna
And I think că spun trăznăi.
Please don't face pe nebuna
si mai look în ochii mei.
Understand? I love you, dragă,
Cum the hell să-ti mai vorbesc,
You are totul pentru mine
And I want să te-ntâlnesc.
But it's difficult, vezi bine,
Căci your mother is pe fază
Si din five în five minute
Carefully te controlează.
Maybe să ajung la tine
Ca în Shakespeare, "Juliet"
I, "Romeo", love pe tine!
Give me scara din boschet!

Este o povestioara care nu-mi apartzine, dar care mi-a placut foarte mult.

Cu putin timp in urma am iesit cu "o alta femeie", in realitate fusese ideea sotiei mele.
- "Tu stii ca o iubesti", imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
- "Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
-"Stiu, dar o iubesti si pe Ea, de asemenea".

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.
- "Ce s-a intamplat ? Esti bine ?" m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care un apel seara, tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- "Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine", am raspuns, "amandoi, singuri...ce parere ai ?".
Reflectand un moment la asta, zise:
- "Mi-ar placea foarte mult"...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosii la casa ei, am vazut ca si ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fatza ei radea si iradia lumina ca un inger.
- "Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate", imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era "Prima Doamna a Natiunii".
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea.
Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-"Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul, iti amintesti?".
- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea", am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
- "Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu", spuse mama mea.
Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- "Cum a fost intalnirea?" a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- "Foarte placuta, iti multumesc", am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat".
Cateva zile mai tarziu mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama.
Continea o nota care spunea :
Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta...., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC !
Mama ta.
In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp, pentru ca ei nu pot astepta.

> Daca Mama ta traieste....distreaz-o !

> Daca nu....aminteste-ti-o !

Intr-o zi un suflet a ucis alt suflet! Ros de remuscari, crezand ca va obtine ura, a lovit dur, implacabil... A infipt cuvinte ce dor, nestiind ca durerea poate ucide... A crezut ca se va elibera pe sine eliberand celalalt suflet de povara unei iubiri imposibile... Dar s-a condamnat in a-i privi agonia... Sufletul chircit de durere i-a intors in cuvinte durerea simtita... Nu intelegea lovitura si a vrut ca si celalalt suflet sa-i vada durerea, neintelegand cruzimea acestui sacrificiu inutil... A infipt la randu-i cuvinte ce dor... A lasat durerea sa-l domine si cu un ultim tipat mut, intreband... "DE CE?" ... a incetat sa mai existe... O clipa... doua... trei... poate o vesnicie... poate mai putin de-o clipa... Apoi a renascut... Iubirea si-a strecurat tentaculele-i subtiri subtil prin fisurile durerii egoiste, prea oarba pentru a realiza tranformarea decat cand era prea tarziu... Iubirea s-a contopit cu durerea, devenind una... Dar insasi iubirea se transformase in contact cu durerea... devenise mai blanda, dar si mai puternica... Abia acum realizase ca adevaratul sacrificiu trebuie sa-l faca el... Si in timp ce lacrimile fierbinti ardeau sufletul, cu o tandrete sfasietoare i-a redat libertatea... Si a ramas doar o durere muta, avand alaturi iubirea... Lacrimile sarate au continuat sa curga lin, fara zgomot, transformand obrajii sufletului in rani... Dar...datorita egoismului acelui suflet, a fost eliberat de toate chingile pamantene... S-a ridicat deasupra umanitatii privind cu durere si mila cum celalalt suflet s-a autocondamnat la pieire... Mai tarziu a realizat ca in acea zi au murit ambele suflete dar... numai unul a putut sa renasca... Fara vrere, a inceput sa-l dispretuiasca pe cel care in egoismu-i fara margini s-a dovedit atat de slab... Si dupa o ultima privire... si-a inceput calatoria spre adevarata lui casa... fericit poate pentru prima oara in scurta-i viata pamanteana...

super filmuletul!
impresionant!~
chiar daca nu sunt eu prea sentimentala....de data asta m-ai dat gata nicole!

foarte frumos , nicole...felicitari...

eu cred ca avem cu totii acea parte sensibila, care ne face sa iubim, sa fim buni, sa apreciem ce avem in jurul nostru....iar tu, nicole. o arati cel mai mult dintre noi, chiar daca in aparenta esti altfel....de multe ori suntem nevoiti sa ne mascam fragilitatea sufletului, pt ca e partea cea mai vulnerabila a noastra...sau, poate nu stim cum sa ne manifestam, si de multe ori suntem intelesi gresit....

oricum, eu sunt impresionata de fiecare data, cand percep alaturi de mine, un suflet sensibil si frumos...